Bogdan Laurențiu Moșneni

mai trist ca moartea, mai trist decât ea, în fața ei... ar putea fi data la care ar veni și dacă ziua morții nu pricepe importanța care i se cuvine atunci în mod cert aflarea ei ar putea să te

discutam azi cu un copac, exagerez de fapt doar îi povesteam citeam chiar din scrisoarea adusă de un stol de porumbei călători din partea unui banc de pești este indicat să te afli cu ochii

ți-a plăcut o imagine, o vedere, un peisaj faci o poză, o fotografie; o pui în ramă pe net asculți o melodie; place-ți? îți tragi o copie sau cauți pe youtube surprinzi un gând ce-ți dă

gânduri influențate nebahic beții olfactive, mental aruncate sub roțile tastelor strivite, împrăștiate pentru a se reuni ori de câte ori tind mai dispersate comunicând celorlalți întregul, reușind

mă mișc încet în goana unei lumi nebune ce mă depășește în fiecare zi oferindu-mi posibilitatea de a o observa în toată dizgrația ei armonioasă din spate cucerit fiind de posibilitatea

doar pentru că s-a jucat cu mine au nu doar pentru că fiindcă a făcut ce știe mai bine cum a vrut ea îmi permit de-mi va permite permițându-mi, iată, să-i spun vreo două moartea nu mă va

pentru că Moș Crăciun a fost și va fi mereu moș și nu moașă pentru că ai mei m-au făcut nu doar ca eu să-i fac, pe ei pentru că sus va fi întotdeauna peste un jos indiferent dacă lucrurile vor

sunt genial mda/ geniu totuși mai sunt câțiva suficient de proști să nu(/-mi) observe / asta în situația... ar trebui să (/mă) cobor/ de-ar fi o scară/ pân\'la nivelul lor să te marchez/

de vreo 2 zile magnetismul pământului s-a modificat posibil să fi apărut un al treilea pol nepământean dar atăt de pământesc altfel greu de explicat ce caută zeci, sute de oameni la noi în

mă uit cum uită-mă lumea. o privesc. priveste. ea privește cum mă... râvnesc o pată de rugină cum urcă râul ei încet spre cert din vârf până în rădăcină pădurea mea umbrind aromă tare parfum

obișnuiam să aprind țigară din chibrit tânjeam să chinui flacăra arsă încolăcită precum o Albă ca Zăpada dungată în culori pe pat de iarbă înșelată inelat în zona gâtului țigara îmi era pe un

noi pionii dorim să devenim regine în joacă ...jocul sorții doar eu vreau ca regii să devină pioni reginele să devina pioane să rămână doar caii de noi și precum niște nebunii să turăm în goană

am timp să mor o viață întreagă nu mă omor după așa un ideal mă răscolesc și tot întorc pe dos spre mintea mea de ce doar mort, nemuritor bifezi de ce cuiva nu-i poți obține nemurirea încât să

am obosit căutând prostește pe cel mai slab, mai prost dintre voi anume noi am lume prea mică cum altfel pot spune când miliarde de oameni nu pot convinge că drumul meu este în van plin de

eu vreau femeia curvă s-o am, să amăgesc, s-o... s-o prind într-o pictură, cu sârg eu îmi doresc doar viața în desfrâu fierbe-n eveniment, ciudată amintire doresc să îmi descoperi,