pictelier

eu vreau femeia curvă s-o am, să amăgesc, s-o... s-o prind într-o pictură, cu sârg eu îmi doresc doar viața în desfrâu fierbe-n eveniment, ciudată amintire doresc să îmi descoperi, împărtășindu-mi stări și gesturi iluzorii îți caut voluptatea, înșeală-mă... abundă în detalii cumplite-mi amintiri prea dureros de faine stări, doar gesturi sau priviri să bucur îmi doresc, retina întunecată când pleoapa mea mentală e ridicată toată când uragan de stări, potop în amintiri transformă pielea feței în câmp de amăgiri când lacrima parcurge un drum de jos în sus când epiderma neted tresare, parcă nu-i când porii se trezesc și se ridică-n față urlând la mine-n minte, când aprinzând-o toată pictez ca un nebun cu ochii-nchiși, aproape cu mâna ce-i desprinsă străin, conjur de moarte e parcă... nu-i a mea, din alt trunchi se comandă stau, chiar trăiesc, alături ca spectator mă simt mă rog să prind finalul cortina s-o desfid. ... așa pictează omul ce mintea-mi șurubează ce-mi spune că femeia, doar curvă, îl marchează aștept să las în urmă lumea lui de joacă s-ajung la mine-acasă fără să bat vreo toacă să pun mâna pe pix, să strâng o coală roasă s-o înnegresc cu vorba din curva-mi minte, mintea mea când îmi înșel amici, de-i mint că sunt confuz, bolnav sau chiar obtuz prea izolant cuprins de friguri storc mintea cea bolnavă fără să știu că viața-mi oferă \"satisfact\" în gheață e doar pe post de curvă își cere trepanații iubesc relicva asta pe post de uvertură ce amăgește omul și-l trage spre capcane-n ură dar fără să mă perii, încet am să șoptesc nu am plătit-o încă și sincer nu-i prea drept s-o fut ca pe-o ruină, o viață liniștit căci fără a fi transpusă-n vers, eram tihnit dar ce folos să spun că până acum un an aveam în lumea asta aproape... ce-mi doream dar nu puteam transcrie sau nu cred că tindeam să scriu \"poe\'m au \'zie\" cu ce și cât doream cum dacă viața-i curvă, Tu, pe numele mic... Eu ești doar zâmbet de umbră creat de-un Dumnezeu.