mai trist ca moartea, mai trist decât ea, în fața ei...
ar putea fi data la care ar veni
și dacă ziua morții nu pricepe importanța care i se cuvine
atunci în mod cert aflarea ei ar putea să te
nimic nu este întâmplător fără ca nimicul să fie.
simplu de spus doar pentru că odată îmtâmplat va fi, va însemna, te va marca și tot pentru tine va reprezenta ceva, câte ceva sau pe un alt-cineva,
doar pentru că s-a jucat cu mine au nu doar pentru că
fiindcă a făcut ce știe mai bine
cum a vrut ea
îmi permit de-mi va permite permițându-mi, iată, să-i spun vreo două
moartea nu mă va
noi pionii dorim să devenim regine în joacă
...jocul sorții
doar eu vreau ca regii să devină pioni
reginele să devina pioane
să rămână doar caii de noi
și precum niște nebunii să turăm
în goană
gânduri influențate nebahic
beții olfactive, mental aruncate sub roțile tastelor
strivite, împrăștiate pentru a se reuni ori de câte ori tind mai dispersate
comunicând celorlalți întregul, reușind
sunt pionul de negru pe câmpul de negru, într-un total de negru joc pe negru
lucesc de negru ce-mi sunt, doar sunt cel mai mutat
necapturat
joaca mea marchează de fiecare dată deși nu
mă uit cum uită-mă lumea. o privesc. priveste. ea privește
cum mă...
râvnesc o pată de rugină cum urcă râul ei încet spre cert din vârf până în rădăcină
pădurea mea umbrind aromă tare
parfum
eu vreau femeia curvă s-o am, să amăgesc, s-o...
s-o prind într-o pictură, cu sârg eu îmi doresc
doar viața în desfrâu fierbe-n eveniment, ciudată amintire
doresc să îmi descoperi,
eu vreau femeia curvă, s-o am
să amăgesc, s-o...
s-o prind într-o pictură
cu sârg eu îmi doresc
doar viața în desfrâu fierbe-n eveniment
ciudată amintire
doresc să îmi
eu vreau femeia curvă s-o am, să amăgesc, s-o... s-o prind într-o pictură, cu sârg eu îmi doresc. doar viața în desfrâu fierbe-n eveniment, ciudată amintire. doresc să îmi descoperi, împărtășindu-mi
încerc să torn o cană
să-mi torn...
nuuu, nu
nu vreau să o pârăsc, doar spun
tot chinui cana, cerc s-o conving
să facă minim de efort
și cu speranța prearănirii
să-mi iasă imposibilul
am întrebat pe cineva, cândva
de ce mâna în buzunar ținea
am pumnul strâns, mi-a spus discret
și nu din ură. mai concret
din când în timp, sugrum curiozitatea
o strivesc prin talpa unui bocanc
ți-a plăcut o imagine, o vedere, un peisaj
faci o poză, o fotografie; o pui în ramă pe net
asculți o melodie; place-ți?
îți tragi o copie sau cauți pe youtube
surprinzi un gând ce-ți dă
pentru că Moș Crăciun a fost și va fi mereu moș
și nu moașă
pentru că ai mei m-au făcut nu doar ca eu să-i fac, pe ei
pentru că sus va fi întotdeauna peste un jos
indiferent dacă lucrurile vor
mă mișc încet în goana unei lumi nebune
ce mă depășește în fiecare zi
oferindu-mi posibilitatea de a o observa
în toată dizgrația ei armonioasă
din spate
cucerit fiind de posibilitatea
obișnuiam să aprind țigară din chibrit
tânjeam să chinui flacăra arsă încolăcită precum o Albă ca Zăpada
dungată în culori pe pat de iarbă
înșelată inelat în zona gâtului țigara îmi era pe un
am timp să mor o viață întreagă
nu mă omor după așa un ideal
mă răscolesc și tot întorc pe dos spre mintea mea
de ce doar mort, nemuritor bifezi
de ce cuiva nu-i poți obține nemurirea
încât să
sunt genial
mda/ geniu
totuși mai sunt câțiva suficient de proști
să nu(/-mi) observe
/ asta
în situația...
ar trebui să (/mă) cobor/ de-ar fi o scară/ pân\'la nivelul lor
să te marchez/
discutam azi cu un copac, exagerez
de fapt doar îi povesteam
citeam chiar din scrisoarea adusă de un stol de porumbei călători
din partea unui banc
de pești
este indicat să te afli cu ochii
de vreo 2 zile magnetismul pământului s-a modificat
posibil să fi apărut un al treilea pol nepământean dar atăt de pământesc
altfel greu de explicat ce caută zeci, sute de oameni la noi în
am obosit căutând prostește pe cel mai slab, mai prost dintre voi
anume noi
am lume prea mică
cum altfel pot spune când miliarde de oameni
nu pot convinge
că drumul meu este în van plin de