parfumdevis

am întrebat pe cineva, cândva de ce mâna în buzunar ținea am pumnul strâns, mi-a spus discret și nu din ură. mai concret din când în timp, sugrum curiozitatea o strivesc prin talpa unui bocanc aproape rusesc la fel de des renaște precum un păsăroi celebru mă zgândărește să cumpăr bocanc mai mare, mai... da-i greu am cedat din nou... pentru ultima oară de ce strângi pumnul? e doar ură oh, nu. nici vorbă am obicei plăcut în orice dimineață când mă trezesc, când plec în gloată când viața începe să renască după o noapte-n care a trăit mai mult și mai intens decât de povestit îmi trec palma curată pe trupul ei parfumul delicat îl sorb prin porii mei strâns îl opresc la viață și vreau să-l obosesc în orice dimineață poate așa trudit l-aș dovedi și mai mult timp în lume docil m-ar însoți îl țin închis în pumn și-ncerc să îl sugrum din fericire cu cât zăvorul e mai strâns cu-atât mirajul mai aprins astfel mai lesne pierd pe după zi odorul aștept să vină noaptea și dimineața somnul.