Bogdan Geana

cererea dumneavoastra este în lucru, pentru tot ce depinde de noi. Cât despre cât rămâne asociat pe motoarele de căutare numele dumneavoastră de site-ul nostru, asta numai Dumnezeu ştie. Aici poate e bine să lăsați ANPC de-o parte şi să vă adresați direct Preşedintelui.

Mie mi se pare că punctuația echivocă chiar potențează misterul textului şi dorința de a-l mai citi o dată pentru a-l înțelege mai profund. Aspacardinul însă eu l-aş fi înlocuit cu Nebilet, plus că v-ar fi ajutat şi la rimă: Nebilet - n-am bani de bilet, ooo

aparatul tău cu care i-ai ciopârțit textul lui Liviu Nanu nu are nicio valență literară. Este similar cu aparatul literar al altei doamne care nu vede nici ea pădurea din cauza copacilor, cred că se numește Maria Mitrea, autor amator și atât. Dacă acesta este modul în care îl „educi” pe Liviu Nanu să nu mai scrie așa, mai bine l-ai eutanasia, ar fi mult mai sincer decât să faci ce nu au făcut oameni de litere consacrați și mulțumiți de scriitura sa. Asta apropo de „metodele tale sincere”. Când am acceptat să revii și să critici, nu m-am gândit că evaluarea literară va fi înlocuită de una mundană. Dar e bine că am aflat acum.

însă, datorită unui comentariu gratuit al domnului Ionuț Caragea am avut surpriza să citesc acest text. Nu este deloc original, după ce citesti integrale Miller și Nin și Bukovski și frecventezi Cenaclul de Luni nimic de gen nu mai poate fi original, dar până la urmă, carnea, substanța acestui text este departe de anii 70, mai aproape de Moravia și de Maupassant decât a înțeles criticul care s-a șters la dorsal cu acest poem plin de vibrație, de durere și de nostalgie. Apoi brusc mi s-a aprins un beculeț: aici s-a plătit o poliță. Urât. Foarte urât. Untdelemnul se ridică la suprafața apei.

dezaprob.

lipsesc astăzi poeții de calibrul lui Liviu Nanu, cu ușurința în versificație și limba fiarelor vândută pe un zâmbet. Din fericire Liviu Nanu există aici și bine ar fi să rămână și nu să dispară din motive subiective și până la urmă omenești. Mi se pare însă absurd că Ionuț Caragea îi analizează ludicului Nanu un poem cu argument carteziene, de parcă am fi la școala de cadre. Să îi acuzi că a greșit atunci când scrie „cu nu știu câte stele” și nu ”de nu știu câte stele”, echivalează în educația și pregătirea mea cu măcelărirea în miez de noapte a metaforei și aruncarea ei, organ cu organ și membru cu membru la containerul de la marginea orașului. Pentru că pentru mine „coniacul cu stele” este un coniac sinecurist și nicidecum alcool pur „de nu știu câte stele”. După care același domn Caragea condamnă inchizitorial alte metafore ca fiind prețioase.

Astăzi este pentru mine o zi tristă, în care un poet rar ca Liviu Nanu este strivit de „băiatul de la dezmembrări”, care între timp savurează cu polonicul o ciorbiță cu leuștean.

aproape ireale de a împrospăta banalul, însă în egală măsură forțați alteori nota pânâ la limitele absurdului (cuvinte care pentru a păstra rima ar trebui să le citim pocit, sau formulări gen „n-ai pe cine ca să strigi”.

Poate vă grăbiți, sunt foarte curios cum mă veți combate la ceea ce v-am scris. M-ar ajuta să elaborez o prognoză :)

valoare dincolo de aceasta însă nu există. Ca să nu zic că nici nu înțeleg numele autorului. Pe numele mic vi se spune Cad sau Sus?

că nu are niciun sens. Aștept să fiu contrazis.

Un text bun, mai epic decât gradul general de digerare de aici dar croit parcă pe gustul meu. Să pregătești tensiunea prin narațiune fals impersonală pentru ca în final să verși tot adevărul, acesta este secretul. Felicitări!

nu e chiar pleonasm, cum nici Rareș nu era categoric, însă această dublare deranjează. Așa e, nu se zidește numai în zid, dar hipercorectitudinea asta parcă ar trebui să ne împingă pe toți la a scrie poezie în termeni exacți și preciși. Dacă vorbim de un șurub, va trebui să specificăm de cât, că dacă e de 13 e altă treabă.

La „dar eu, trăiesc aici”, virgula între subiect și predicat cam lipsește dintre cele mai recente greșeli grave pe care le semnalez autorilor de aici. Făceți-o repede pierdută că e rușinică mare. În apărarea dumneavoastră pot însă spune că înțeleg că doriți să evidențiați, pentru recitatori, pauza de respirație. Să auzim numai de bine.

Am spus „ușor sămănătorist”, o repet pentru cei care au îndoieli că nu aș avea proprietatea termenilor. Nu am, din păcate foarte mult timp pentru a defalca, merg la sigur pe cultura și operarea cu aceiași termeni ca și mine. Poate vor veni și vremuri bune, mai ales că umblă zvonul că mi se mai alătură editori care pe mine personal m-au refuzat :)

chiar dacă ușor sămănătorist,, nu pot să nu remarc acest text auster și cartezian. Cu siguranță îmi doresc să citesc și alte texte ale tale.

se așternge-n suflet

a generat supărarea dumneavoastră?

Rog corectură

rog corecteaza

nu, în niciun caz. Păcat, nu scrii rău...

iar dacă v-ați regăsit: punct lovit! Rămân dator.