Să-mi semăn lacrima

chiar dacă ușor sămănătorist,, nu pot să nu remarc acest text auster și cartezian. Cu siguranță îmi doresc să citesc și alte texte ale tale.

frumos spus
cum, pentru sine, sufletul și trupul trudesc
cum hrana sinelui este rodul muncii acestora
cum și pământul se termină
și sinele se resemnează

doar virgula aia de la final pare un ghiocel- semn al speranței o fi? :))

frumos!

când un text, recomandat pe merit, e însoţit şi de un comentariu inspirat! Motiv pentru care adresez felicitări amândurora!

remarc o metaforă foarte inteligentă:

și nici pământ nu am,
de-acum, ca să îl mai împung,

un mod cu totul şi cu totul special al autorului de a spune că acum este doar piele şi os!!!

Jos pălăria pentru felul în care face haz de necaz, poetizând atât de frumos!

la fel se poate spune şi la final:

cât despre lacrimi, le-am băut,
în arșița prin care am trecut,

arşiţa vieţii, a muncii, a iubirii pasionale, deshidratându-l...
tragism, pe un ton muzical, uşor glumeţ, datorat rimei

Felicitări!

E sămanătorist ca imaginar poetic, dar se vede că autorul atribuie semnificații noi unor termeni, sigur, în contextele date.
Totuși, pe mine nu m-a impresionat. Sunt idei nu ieșite din comun, iar expresivitatea pare a fi efectul intamplătorului.
Poate sunt eu prea exigent.

Și procesul metaforic de ancorare în cotidian: semănând lacrima sub brazdă, simboli, se transformă trupul pieritor în lanurile aurii de grâu, reprezentând mâncarea și energia. Frumos poemul! Sensibil! Compact!

în loc de simboli, simbolic

Comentând, m-am oprit asupra versului:
voi face pâinea cea de zi cu zi

Și am revenit, pentru că m-am gândit la forma: voi face pâinea de zi cu zi
Dar... și aici este o metaforă și se cam strică ritmul.

ce aţi vrut să ziceţi aici: "iar expresivitatea pare a fi efectul intamplătorului." ???

Nu de alta, dar atât truda, cu toată suferinţa ei, cât şi îmbătrânirea, cu toată degradarea ei trupească, nu sunt deloc fenomeme întâmplătoare.

Poate ne explicaţi şi nouă ce este întâmplător în acest text?

Va referiti cumva la pareri intamplatoare, aflate in minoritate?

fenomene

în loc de domunle

cu scuzele de rigoare

După cum s-a spus deja, are un aer sămănătorist, dar asta nu pare să tragă textul în jos. Primele 9 versuri mi se par foarte reușite, chiar dacă nu tratează idei inedite într-un mod inedit. Excelează prin atmosfera pe care o creează. De la versul 10 încolo, textul își pierde să-și piardă din putere, dar nu în măsura în care să fie nevoie de modificarea lor, zic eu. Numai bine!

începe să-și piardă

fiecare receptează poezia prin prizma poeziei care sălășliește în el,
nu poți fi pe gustul și pe nivelul de cultură al tuturor

Fiindcă s-ar putea crede că am ceva personal cu tine sau vreau neapărat să fiu Gică Contra (apropo și de prenumele meu!), pentru că ne-am văzut în câteva împrejurări (nu știu dacă îți mai amintești) și pentru că vreau să fiu drept cu textul, am să spun că mi-au plăcut două întorsături neașteptate de condei: "dar lama s-a tocit/și nici pământ nu am"; "cât despre lacrimi, le-am băut". Acestea, da, fac să iasă textul din pluton. Te salut! De asemenea, pe Bogdan Geană, care vine uneori cu recomandări surprinzătoare.

"întorsături de condei neașteptate"

Mi se pare un text coşbucian foarte întârziat, dar mascat printr-o versificaţie (căci versificaţie e) ceva-ceva mai şchioapă. Poate chiar voit şchioapă. Are şi o spaţiere ceva-ceva mai modernă, plus o punctuaţie arbitrară.
Asta nu înseamnă că e un text rău Nu. Are totuşi un discurs valid cap-coadă, susţinut de imagini. Poate chiar sensibiliza. Poate e şi asta o tehnică.
Pentru mine însă... are un iz profund bătrânesc, dar acel "bătrânesc" care e bun doar pentru că e bătrăn. Nu m-a convins.

domnule SAȘA,faptul că m-ați cunoscut, este posibil să vă influențeze părerea despre poezia mea, dar nu asta contează. puteți avea orice părere despre ceea ce scriu, și nu trebuie să fie pozitivă. cât despre semătorismul, coșbucismul, după cum au scris unii, că as fi, vreau să vă atrag atenția cu un lucru - sunt țăran, iar rădăcinile acestea îmi influențează scrisul, cu toate că eu știu că ceea ce scriu, nu este altceva decât atât, adică, că ceea ce scriu este doar ceea ce scriu

Domnule Grigore, a fost percepția mea despre text, care nu vrea să ofenseze pe nimeni și nimic, mai ales rădăcinile țărănești, pe care le am și eu (chiar m-am născut și trăiesc încă la țară).
Bogdane, nici nu mi-a trecut prin minte să te contrazic, doar am nuanțat ceea ce nu ai spus. Faptul că am vorbit de recomandări surprinzătoare arată că admir flerul tău, pe care eu nu-l am ( sau nu în aceeași măsură).
Cu respect!