1 100 101 1 11 011

Dacă aș arunca cuvintele pe fereastră S-ar alinia singure în ordinea în care te-am iubit? Ar adăuga amprenta lor la istoria generală a falselor  iubiri? Trenul care aleargă în nonsens Cu pasagerii lui de ocazie Ar mai circula și fără noi? Am  pâlpâi șchiopătat ca  reclamă unui birt de mahala Agonizând într-un final previzibil? Poate ne-am da chiar noi un like Înainte să  împachetăm viețile de praf. Chiar înainte să știm că nu Nu am fost maiestuoși Și nu am urcat nici un munte. În infinitatea dintre zero și unu Două puncte.