Bogdan Geana

Domnule Busicescu, sarcasmul dumneavoastră este cel mai bun lucru care se putea întâmpla în subsolul gândurilor mele, motiv pentru care vă rămân profund îndatorat până la totala și veșnica mea depersonalizare. Este de încurajat gestul dumneavoastră? Sigur, din postură de editor aș spune că nu, dar ca autor... Ceea ce am să vă spun acum nu am mai spus nimănui: nu credeam că egoul meu va tresări atât de fericit, cu nutrient din frumoasele dumneavoastră vorbe. Ce mai contează că Doru spune „latrini” și dumneavoastră „latini”. E important să aveți aspirații cât mai înalte, mi-ar părea rău ca acum o anumită ”cooperativizare” să vă taie elanul de a merge mai departe. Să nu abandonați niciodată cultura înaltă domnule Busicescu, indiferent de muflonii a căror apariție vă creează atât disconfort, semn evident că nu ați înțeles livrescu acestei inserțiuni. Îmi pare rău că vă lipsește gașca, dar să știți că, cu puțină răbdare puteți pune bazele unei incipiente găști, alături de domnul Dan Furdui. Sau dumneavoastră sunteți un lup singuratic. Un adevărat lup de oale.

Stimată doamnă,

Am rugămintea să cumpăniți de două ori mai înainte de a posta texte precum Lumea de azi. Consiliul editorial a rămas surprins de acest text al dumneavoastră, incalificabil. Dincolo de absența oricărui criteriu literar-poetic hate speechul la care ați recurs v-a urcat rapid în topul autorilor ce ar trebui eliminați negreşit de pe acest site. Noroc cu textul de aici, care m-a făcut să uit. Aşadar mare atenție la astfel de derapaje, riscați să primiți cartonaj roşu.

Fiindcă tot se poartă universurile alternative (e la modă un soi de Spiderman Noir), îmi place să îmi imaginez în poemul tău topografia paralelă din Deșertul tătarilor. Cu alte cuvinte, respect și prețuiesc la tine modul în care știi să pui carne pe câte o idee. Ca un taxidermist al logicii rostogolite pe scări. Ai restanțe mari la Radio, hai te rog eu, foloseștre astfel de prilejuri ;)) pentru a recupera!

Mai cinic mod de a transmite ceva alăturând „ismeneli” la „cultură” și la o întrebare fără răspuns (Care Walt?) nici că puteați fi complimentat mai frumos. Hai gata că ne-am băut fecaluța, să intrăm în miezul lucrurilor. În ceea ce vă privește, presimt că vă așteaptă un prelungit stand-by.

Domnule Clonă Furdui-Busicescu, sau poate ar trebui să vă spun Futicescu, învățați că dacă respectați literatura, atunci când dați un citat, TREBUIE să îl dați integral și nealterat. Altfel spus, eu am spus „sorginte” eminesciană și dumneavoastră m-ați acuzat că v-aș fi transmis ceva legat de „originea” eminesciană. Ceea ce schimbă polii mesajului meu, atât de mult încât în condiții puțin mai grele m-ar îndemna să vă vorbesc despre origini la modul general. P.S. Sunteți prea mărunt pentru cei mai redutabili editori de pe cel mai bazat site de poezie contemporană românească. Bucurați-vă de atenția pe care cu imensă generozitate v-am oferit-o, în Sfântă zi de Duminică.

Adică sunteți unul din milioanele acelea de epigoni ai romatismului românesc târziu, adică împrumutaci după traducere, nu după nemții romantici, sau englezi, Doamne-ferește. Vă distinge de ceilalți faptul că dumneavoastră credeți că nu copiați niciodată pe nimeni și aveți tupeul să acuzați de nedreptate atunci când nu sunteți publicat. Până și atitudinea de aici este de un mimetism obositor deja, mai ales pentru unul vechi ca mine. Sau poate, cum spunea bătrânul Walt, dumneavoastră sunteți o „multitudine”. Întrebare, care Walt? Sunteți om de cultură, ce atâtea ismeneli? Haideți cu puțină naturalețe și fără AI, pentru că ar fi incorect, eu unul militând iscusit împotriva AI-ului pretutindeni.

Bine domnule Busicescu/Furdui/DanSam/șiprobabilaltcinevafrustrat, o fac și pe asta, deși un astfel de gest este de obicei impozitat cu pasute de euro, dar astăzi fac o excepție pentru dumneavoastră.

Pe Poezie.ro clientul nostru - stăpânul nostru, totul gratis și la varice, dacă nu dormeam pe mine după noaptea unei zile grele probabil că vă cinsteam și cu un sana și cu o japonă mică cu mac. Critică să fie:
- text ce abundă în locuri comune: iubirea - dar sublim, foc nestins, nestemate trăiri,
- expresii consacrate: vechi și noi (Ciocoii vechi și noi), „a fost și soare-au fost și ploi” (Compact), la început - La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă (Eminescu... spuneți dumneavoastră titlul poemului), de la apus la răsărit - de la nord la sud, de la vest la est...
Avem așadar de-a face cu o copie nereușită a unui poem de sorginte eminesciană, cel mai aproape îmi vine în minte prima strofă din Când amintirile...:
„Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.”

P.S.
Sincer vorbind nici asta nu numesc critică, însă considerați că ați primit și așa prea mult, să zicem un dram pentru una dintre personalitățile pe care vi le-ați alocat pe acest site. Dacă m-ați fi întrebat de ieri v-ați fi spus că răspunsul dat este unul administrativ și atât, restul trăgând după sine anumite drepturi materiale, mai ales că nu îmi amintesc să fi făcut armata împreună. Cât despre „alungarea cititorilor și poeților de pe site”, prezența dumneavoastră mascată spune tot. Hai că vă las că poate aveți și dumneavoastră ceva treabă, fără să vreau să insinuez că ați face tot ce fac eu.

Domnule Furdui, pe lângă dosarul domnului Pașa, dispuneți cumva și de al meu? Nu de alta, dar dacă ați început vânătoarea de vrăjitoare continuați cu mine, vechime mai mare ca editor și sete mai mare de sânge. Sau nu aveți contul meu de facebook și vă lipsesc niște informații din trecutul meu? Sau poate vă gândeați că mie mi-ar fi plăcut textul ăsta, pe care însă nu l-am putut promova din cauză de răutatea domnului Pașa. Nu domnule Furdui, nu avea ce să-mi placă la acea înșiruire de acțiuni astrale atribuite unei ființe umane pe care dumneavoastră o considerați poezie. Prin urmare și eu v-aș fi cenzurat. Este suficient să pun textul ăsta lângă altele dintre cele recomandate de curând pentru a ne da seama că ce ați scris dumneavoastră e subțirel rău. Nu scandalos, dar banal, plictisitor, mai rău decât dacă era ceva penibil, ușor de reținut. Noi suntem aici pentru a ne asigura că acest site nu se va umple de maculatură pentru care poate alții ar fi fericiți. Noi nu. Suntem site-ul numărul 1 pe poezie românească contemporană, prin urmare, când vine vorba să păstrăm ștacheta ridicată nu ne dăm în lături să plivim buruienile.

Stimată doamnă Matache,
mă alătur și eu spuselor domnului Mihail, așa că vă rog să acceptați felicitările mele pentru acest laudatio adus „sfântului Ciucurel mic”, iar aici este de apreciat imaginea, aceea de sfânt, care, în calea lui miruiește camerele. Mă bucur că domnul Mihail nu a citat această imagine, care mi se pare esențială. Voi înregistra această poezie pentru Radio Agonia, pe care vă invit să o ascultați sâmbătă și duminică în heavy rotation.
Referitor la varianta cu înmormântatul lui Snow, să știți că mai există și varianta cu împăiatul, v-aș putea recomanda un taxidermist de renume specializat în animale mici, eu am păstrat cu ajutorul său câțiva guppy mici, roșii și aurii pe care îi folosesc ca token norocos la Monopoly.
Aștept și alte texte cel puțin la fel de sensibile din partea dumneavoastră.

Evident că e de citit, dacă se poate chiar de către autor. Regret că nu am putut să o recomand chiar eu, dar asta nu mă oprește să constat, de parcă nu aș fi știut versaltilitatea lui Doru de a scrie inclusiv în formă clasică, mă refer, obiectiv la Miron Radu Paraschivescu și Cânticele sale țigănești. Zile frumoase pe poezie.ro și la Radio Agonia, care mie îmi depășește așteptările. P.S. Am debutat aseara un ciclu nou la Radio: mash-upuri poetice. Adică dacă scrii o replică la un alt poem și mi le trimiți, eu le montez separat dar și mash-uite, iar publicul le poate asculta împreună. Doi autori și un pretext. Vă băgați?

Anna, mulțumesc mult. Deja esti în heavy rotation la Radio Agonia cu primul tău poem. Acum că ai spart gheața, te aștept să recidivezi :)). E bună înregistrarea asta însă se aude foarte încet. Eu am păcălit-o cu 2 renderizări cât să îi cresc volumul, însă, data viitoare, încearcă ori să vorbești mai tare, ori să ții telefonul mai aproape. Ori să încerci să le tragi cu o aplicație care e gratis în store și cu care le fac eu de peste un an și o recomand tuturor: MP3 Recorder (și ca iconiță e un microfon alb, de radio, de epocă pe un fond roz). Mulțumesc frumos pentru răbdare. Aștept să îmi trimiți noi și noi poeme.

Impecabil, aș spune, continuând ideea Ottiliei că pare umbra unei icoane biuzantine pe pământ. Ce e frumos, place și.... rădăcinilor. Și nu e paradontoză, ci o reacție târzie la miciurinism.
Anna, te implor fă ceva să am poemele tale pentru Radio, pentru că și textul trimis ultima oară îmi apare tot în format txt. Selectează mp3 la înregistrare, s-ar putea să ai selectat txt-ul. Iar textul ăsta este de urcat imediat pe Radio. Mulțumesc.

George, e o reminiscență parnasiană în poemul tău, evident, altă cheie decât la Doru dar... Dumnezeule, câtă diversitate pe alizeul acestui site și Radio. O bijuterie care parcă îmi lasă mie favorul de a adăuga incandațiile. Sau refrenul de „nursery rhime”. Te rog, te implor, știi ce urmează!

Superb poemul cu vaca, din pacate nu merge audiopoemul trimis. Incearca sa reconstitui ce ai facut diferit aici fata de „cornet”, probabil la salvare, pentru ca ceea ce a parvenit la mine e o varianta txt... neutilizabilă. Nu e singurul „accident”, dar poate mă poți ajuta să îi dau de cap.

În altă ordine de idei, dacă sunteți de acord, tu și George, trimiteți-le pe amândouă și vă fac un montaj unic. Sau nu, dar să îmi trimită și George replica lui.

Vă mulțumesc amândurora.

Mi-am permis să ți-o citesc eu, la Radio. De astăzi e în airplay. Doru, aștept chestii citite de tine.

Îți jur că până la ultimul vers mă întrebam de ce nu e aprobată. După care „analul” m-a trezit la realitate. E dicteu automat, de acord cu tine, dar să o simțim totuși și noi :)

Lidia, pe foarte scurt, că sunt troienit sub montaje: kabuki. Asta am simțit, asta am împărtășit. Vorba lui Camil Petrescu: câtă luciditate, atâta durere.

Este deja pe Radio Agonia, mulțumesc mult pentru vocea trimisă. Astăzi și mâine după ora 20.00, pentru că noul program, pentru cine nu știe, oferă sâmbăta și duminica minute de la 10.00 la 20.00 majoritar celor din atelier.

Anna, te rog retrimite înregistrarea pentru radio, pentru că ce mi-ai trimis mi se descarcă în format txt și nu poate fi ascultat. Salveaza-l mp3. Mulțumesc.

Dragă Sorin, așa este, ai dreptate, da, „sait” e forma fonetică a lui site și nimic mai mult. Precum „haus” în loc de house și „maus” în loc de mouse. Despre DOOM numai de bine, însă să scriem sit la cel arheologic dar și la cel web, mi se pare cam mult. Știam un banc după un caz real cu academicieni, dar îl rezerv pentru mai târziu. Și cu toate acestea, nu prea înțeleg rostul postării tale, acum și aici. Pentru mine, Ottilia este mai mult decât unul dintre editori, ea este omul care se implică, poeta, colega și doamna prin excelență. Demersurile ei sunt justificate de același impas pe care îl simțim și o parte din noi, ceilalți. Profităm de instrumentele acestui domeniu, sau îl conservăm ca pe un „sit” filologic. Apreciez postarea ta. Da, măcar ai auzit de DOOM (adică știi să cauți) și de copy-paste. Se poartă mai nou prin facultăți să fii apreciat de dascăli dacă știi cel puțin unde să cauți. Adică tu te-ai califica pentru că în speța asta te duci la DOOM și nu la Sanda Marin. Dar nu apreciez că te-ai pus de-a curmezișul într-o situație care te privea și pe tine. Fără intenția de a te trimite la pădure, tu nu vezi pădurea din cauza copacilor. În rest, probabil că Ottilia apreciază că te-ai implicat. :)