acordorul de umbre

puțin spre stânga! mai, mai, mai!  

așa! acum pot să-ți prind umbra-ntreagă,  

lejeră, apărută ca prin vis,  

e drept, cam alungită,  

dar intră bine-n cadru și-n acord. 

acum, un zâmbet.  

n-așa, n-așa! prea larg.  

unul timid,  

ca o mirare fără obiect  

sau, poate,  

ca o eliberare de un zbucium.  

așa, e bine. puțin mai la dreapta,  

că se clintește umbra.  

fain! așteaptă!  

(clic!) 

* 

nici nu mai știu dacă-n acord cu visul  

erai sau nu, nu caut înțeles,  

nici, poate, să-mi reînnoiesc permisul  

de a-ți intra în grații mult mai des.  

mai bine îți prind umbra în cuvinte  

ca viață să le dea, măcar un strop;  

fotografia, uneori, te minte,  

c-ades e retușată-n photoshop.  

tu-ncearcă să fii în acord cu tine,  

ca umbra să nu-ți tremure prea mult,  

când visu-ți joacă rumba în retine  

și inima îți intră în tumult.  

de mine, uită, am să-mi port povara  

până la capăt, sincer și senin.  

ți-am fost un acordor de umbre-n vara  

ce ne-a adus alături. doar puțin.