Poezie
respirăm sub același cer
1 min lectură·
Mediu
împărțim același aer,
aceeași bucată de cer,
din când în când,
și câte o ciocolată cu te miri ce,
însă,
respirăm diferit,
fiecare vede altfel cerul,
ciocolata nu ne pare la fel:
eu o simt prea dulce;
tu, amăruie,
tot la fel,
aerul tău diferă de al meu,
are, cum se zice, un nu știu ce
care-mi place la nebunie.
când simt cum cade cerul pe mine,
tu, calmă, îmi zici:
stai liniștit!
respiră în ritmul tău!
și inspir, te inspir;
și inspiri, mă inspiri –
expirăm în timpuri diferite.
06130
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “respirăm sub același cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14205283/respiram-sub-acelasi-cerComentarii (6)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
George, poate „când simt cum cade cerul pe mine” respiră ceva mai bine? Alăturarea „îmi” – „mine” îngreunează puțin versul, cel puțin pentru urechea mea. În rest, îmi place mai ales dublul sens pe care îl capătă spre final jocul dintre respirație / inspirație.
0
E o mutație aici care îmi place tare mult, tot George, dar mai clar și totodată aluziv.
Și ca să intru și eu în rândul lumii, uite ceva cu care m-aș juca, e vorba doar de punctuație:
„eu o simt prea dulce;
tu, amăruie.
tot la fel, „
De ce nu după „amăruie” o virgulă, mai ales că întregește ideea de dualitate, zic eu:
„eu o simt prea dulce;
tu, amăruie,
tot la fel„
Un lucru bine făcut.
Și ca să intru și eu în rândul lumii, uite ceva cu care m-aș juca, e vorba doar de punctuație:
„eu o simt prea dulce;
tu, amăruie.
tot la fel, „
De ce nu după „amăruie” o virgulă, mai ales că întregește ideea de dualitate, zic eu:
„eu o simt prea dulce;
tu, amăruie,
tot la fel„
Un lucru bine făcut.
0
pot să așez și eu un gând aici?... cu toată duioșia ce îl cuprinde. e felul meu modest de a arăta cât de mult mi-a plăcut cum se rostește această poezie...și dacă nu e prea mult, finalul, s- a lipit de suflet
0
