Bianca Goean

Of, of, bursucelule, ce face primavara asta din noi? tanjim sa reparam toate visele si durerile trecute, si pe ale noastre, si pe cele ale dragilor nostri...
filmul - liant intr-o lume atat de reala, incat pare mai debraba desprinsa dintr-o carte postala veche...
Victorie, indeed ;-) rotunda intoarcere in noapte...
Drag, Bianca

las si eu semn in calatoria aceasta a ta, in mirosul amestecat de coaja de portocala, corcodusi, bauturi tari, crini si piele incinsa.

Crina, trebuie sa recunosc, am luat si eu de la tine ceva asta seara... uite-ma pe alt text... si intr-adevar stiu ca la tine pe pagina voi gasi un alt fel de aer...
Incantata, Bianca

Carmen, tu ai un mod aparte de a citi poezia, iti regasesti trimiteri, te invarti delicat pe deasupra cuvintelor, le adulmeci si apoi te cobori pentru a le culege mierea. Nu ca nu ma bucura si atunci cand cuvintele mele se rasucesc la atingerea ta capatand noi valente, dar chiar ai simtit asta-seara cat de draga imi este aceasta fila... si-ai lasat-o asa. Frumos a spus parintele Dogaru, sunt multe de gandit si de simtit de la aceste cuvinte inainte... ma las si eu in intelepciunea lor asta-seara.
http://www.poezie.ro/index.php/personals/92936/index.html pentru un alt fel de raspuns, daca vrei.
De aici poti sa iei ce vrei, iti doresc insa sa-ti regasesti culorile tale. doua.
Drag,

Ei, da, abia la a doua lectura iti dai seama de unde vine tonul aparent sagalnic, rima sparta! Si nu pot decat sa spun, lasand la o parte semnificatiile (uuf, uneori la tine pe pagina ma simt ca la scoala, la unele din putinele si rarele ore cand tot ce puteam face era sa ascult.), ca sensul este atat de liber in poezia aceasta, incat cititorul prinde zborul de aripi. Pentru ca apoi sa se intrebe (prea tarziu) unde te-ai dus?! Motiv pentru care voi reveni, asteptandu-te (na, ai inteles asta?!) :-)
Drag, Bianca

Linea, ai ales tu textuletul acesta atat de... personal ca lasi asa o scanteiere... Multumesc, altceva, aici, nu stiu ce as putea spune.

Carmen, poate ca asa va fi fiind, e greu in furtuni...
After all, I\'m here. Multumesc si tie de semn, ma iertati amandoua, voi atat de dragi, ca raspund mai greu zilele acestea...

Bianca

Ela, La multi si frumosi si cu adevarat impliniti ani, si cred ca nu este nevoie sa o mai spun, cuvintele tale stiu ca se vor asterne mereu atat de semnificativ si frumos pentru noi, cititorii si \"aproapele aproapele\" tau...

Carmen, Bogdan, Eddie, ma bucur ca ati venit si voi aici sa o imbratisam (deocamdata virtual) pe Ela. Ma bucura de asemenea si gandurile si cuvintele voastre frumoase.
PS Carmen, superbe ilustratiile, am tras si eu cu ochiul :-))

Să fie despre copii cu părul albastru gonind furtunile asemenea unor delfini oranj cu aripioare de aer. Să fie marea prefăcută-n fuioare din care s-au tors rând pe rând povești de nisip. Sau poate neîntâmplatul care izbucnește brusc pe la colțurile uitate ale gândirii, certând timpul și spațiul irosite.
Printre degete mi se preling cuvinte si culori. Undeva, o femeie țese frumosul și alunecă lumini pe ape. Din copaci se adună aur. Anotimpurile ei răsar magnolii, bărcile se rotesc undeva deasupra, greierii adună sunetele și le umplu cu iarbă…
Călătoria spre planeta punct peste orizont începe cu fiecare clipă, Linea, La mulți ani fericiți!


Ela, Adina, admiratie este cuvantul cel mai potrivit pentru modul in care v-ati intre-tesut cuvintele pentru Linea!

Drag,

Carmen, multam de revenire, sssssiii eu am fo doi \"Dubosti\" de-astia in fata carora tremur :-))) mergeeee??? mmm, ia sa navigam noi un pic, le zici prea interesant, poate mai iese vreun pitic :-))) ooops!

Eddie, ai lasat la decantat pana la esenta, luam caii troieni si-i trimitem sa salbaticeasca prin alte meleaguri, mai lucram un pic la realitate pana vedem bine si zidurile, dar si ferestrele, nu ne mai este teama de drumuri, de o singura casa, de gand peste gand, si de un refren care de fapt este esential.
Multumesc de citire si semne, dragii mei, Bianca

Sa-ti spun sa te-ntorci si sa-mi spui tot ce imi trebuie spus? :-) Altfel ce si cum as mai scrie, stii bine ca am nevoie si de ghidaj, ma mai opresc prin locuri inutile... Iti multumesc de incredere, imi da... bice! :-)
Te astept cu drag, Bianca

Elena, cand revii la stilul tau, constat ca m-ai invatat prost: am pretentii :-)
Asa ca ti-as spune ca, daca tot ai avut curajul sa te iei de subiectul acesta, merita sa mai tai in carne vie in prima parte a textului. Cam de pe la \"Coase, descoase\", incepi sa scrii in forta, suculent si original. Parerea mea :-), pana acolo te cam invarti in jurul unor imagini prea comune, parca nu ai curaj sa fii mai caustica si mai spumoasa, asa cum iti sta bine.
Sper sa nu-ti fie cu suparare, dar tu esti singura vinovata: chiar in textul acesta se vede ca poti mai mult.
Drag, Bianca

Adina, Ela, culoarea aceasta ma obsedeaza acum, pe versurile voastre atat de distincte si totusi in rezonanta. Deosebita \"lucratura\", iar trimiterile voastre m-au pus pe ganduri. Desi nuas vrea sa par a trunchia poezia, remarc in mod particular \"privitul înainte devine singurul drum inconștient

pe care și eu și oamenii și statuile bâjbâim după viață\", ca si ultima strofa.
Frumoasa lectura in aceasta dimineata a ploilor...
Drag, Bianca

Florin, orice m-ar invata unii si altii, acesta este stilul catre care inclin si ma-nclin. Cum sa nu iei o asemenea bijuterie neslefuita (si ca sa nu intelegi gresit ce vreau sa spun, consider slefuirea pietrelor pretioase o greseala uneori) in palma ca sa o poti privi afara, pe lumina naturala, pentru a putea inchide apoi pumnul si a o visa. Deosebite imagini aici, nu vreau sa trunchiez nimic, si nici sa las impresia cumva ca maine ceea ce este azi s-ar schimba, oricat de bine va fi.
Frumos, frumos... mai astept astfel de scrieri.

Linea, facutul de iubit de vin, cat de frumos ai spus... m-ati convins, trebuie sa vad filmul!
Via aceea ar trebui culeasa, si incet incet implinit ritualul, daca ar mai fi, daca l-am mai sti...
Multumesc de prezenta ta atat de sensibila si rezonanta aici, Drag, Bianca

Ela, stii bine ca ai prins, desprins si decantat sensurile si povestea acestei poezii, si asta e cea mai frumoasa bucurie.
Mustul speram sa mai stim a-l bea, si vinul sa nu ne prinda pe nepregatite, cu via inca neculeasa... Si cand va veni, sigur vom bea, peste si dincolo de ploi.
Carmen, modul in care tu mergi pana departe acolo unde nu mai sunt drumuri, acolo unde fara harta altii s-ar rataci, ma incanta. E tare bine sa te stiu ca ma citesti.
Si-ti multumesc de sugestie, stii ca ai dreptate, incerc sa gasesc ceva care sa nu lase in urma sunete neplacute \"copilul uitase\"... Iar pentru gestul tau eu una nu pot decat sa-ti multumesc, inca o data. Desigur ca l-as fi citit si acolo, dar eu stiu si mi-e drag de ceea ce faci tu :-). Maestrului Liviu: tocmai asta este, nu eu am uitat de turburel, dar invers, din vin catre must, cam greu sa mai apara si turburelul... Denaturarea ritmurilor firesti ne ucide.
Adrian, devii unul din cititorii mei favoriti, ai sesizat acolo foarte bine cuvantul acela, chiar ma intrebam daca... Iti multumesc, mi-ai intarit increderea. E a doua oara, daca nu ma insel, si iti multumesc.
Eddie, nu am vazut filmul, este un gust acru-dulce, mustul a fost sarit, via de fapt nu a fost sadita (ooops, asta am uitat a o spune!). As vrea sa il vad, sunt curioasa de conexiuni.
Ma mai gandesc la sugestiile voastre, eu am o adevarata predilectie pentru versul lung, creator de sensuri multiple, nu as vrea sa stric iconomia interioara a sensurilor... Va mai astept, cu prietenie, Bianca

Virgil, rar mai gasesc poezie pe toate partile cum vad aici. Deosebit ales subtitlul, ca o cheie-concluzie. Se aude in surdina muzica aceea, cu apele, cu moara mai ales, din care grau painea creste sub talpi, si timpul... in egala masura caine, in egala masura poarta pentru cortegiu... Si de fapt spuneai tu candva ca despre iubire nu poti scrie. ehei.
Cu prietenie, Bianca

Victor, daca imi vei da voie, am sa iau de-aici doar prima strofa, cateva expresii din ce-a de-a doua (cu deosebire \"buzunarele despartirii\" - mai, interesanta imagine asta, tb sa ma gandesc la ea mai mult!; \"genunchii lunii pline\"), si finalul. Vezi tu, eu sunt adepta, in \"vizuale\", a unui limbaj poetic foarte condensat. Cuvintele nu trebuie sa explice sau sa incarce imaginea. Asa cred eu, si de fapt aici nu trebuie sa mai pui nimic, poate doar sa tai... cu un pic de cruzime. Ceea ce e de bine, nu? :-) Crestere, intr-adevar, si ma bucur de asta.
Cu prietenie, Bianca

Ruxandra, sigur erau aripi, sigur erau strigate, si dincolo de dincolo decat una singura apa... te astept cu gandul tau atat de aproape de ceea ce imprima uneori versul, cu multumire,
Bianca, pentru atat de sensibilul tau comentariu.

Liviu, dacă mi-ar cere cineva anume sa povestesc despre poezia ta m-aș găsi într-o mare dificultate, pentru că am impresia că undeva aș începe să vorbesc mai degraba despre păsări care au uitat de mult esența aripilor, despre nedefinita clepsidră ritualic întoarsă iar noi cu arme cuvânt și împărțirile: la doi, la șapte.
Și iar m-am pierdut, de fapt vroiam a-ți spune că mi-a plăcut, și că de-aici și dintr-unul din comentariile tale am îndrăznit a mă inspira :-)
Bianca

Ok, recunosc: I\'m a fan. :-)
Placut indeosebi ascensorul tristetii, frumos te-ai oprit langa el, atunci cand el trece si nici nu prea ne dam seama. Interesanta viziune, si de fapt asta este valabil pentru toata povestirea. Eu as pune un link totusi catre celalalt ascensor, desi se poate citi si fara... acela ar fi un fel de preambul.
What can I say? Pe mine m-ai convins ca ai fost acolo. No need for pictures.