Bianca Goean

Adriana, ca orice scriere, si \"jurnalul\", o data oferit... depaseste spatiul intim. ai sa razi... raceala chiar nu a fost un pretext. poate o rabufnire ;-))) mai trag si acum de ea ;-)

Adriana, a scrie este un act de curaj, pana la urma, si daca nu scriem asa cum ne suntem... atunci la ce bun? ma bucur ca ai gasit aici adieri ale cantecelor tale, cum spui. Te astept sa mai revii, dupa cum auzi ecouri.

Pagini... ceea ce le face importante este cuvantul care poate sa fie scris. Nu cuvantul deja scris, nu litera deja arcuita, ci promisiunea, nu-i asa? Si poate ca intr-o anumita zi, din aplecarea cuiva asupra umbrelor se vor naste litere cu alt inteles, cu alte meniri. Cheama vantul si stihiile, paginile incep sa se adune, Ela ;-)
Drag, Bianca

Dana, dintotdeauna am fost fascinata de clipa aceea care se intoarce de unde a plecat, mai mult sau mai putin real, mai mult sau mai putin subject of our own imagination... sau poate defect de perceptie? Ai prins sentimentul acestei primaveri atat de bine, incat nu pot sa nu raman fermecata! Si intoarcerea sugerata in atatea feluri dar cel mai placut prin trecerea prin varste...

Eddie, ai anticipat cumva ziua a patra, si asta este deja mai mult decat a spune ca ai citit ce e scris aici. Ai citit si pe deasupra, si aici sta ascunsa (in palme) ;-) bucuria fiecaruia dintre noi.
Ei, legaturile exista uneori fara sa le facem noi ;-).
Drag, Bianca

Ioan, nici nu ai idee cat de bine vin in completare versurile acestea! E atat de adanc un simplu gust de amar, si unde, unde am putea grabi anotimpurile? Te astept si in alte file, cu gustul pe care il vei percepe atunci.

Corina, nu stiu daca este ca in poveste, mai sunt si alte cifre magice, uite ca eu am ajuns la 3, dar inca nu m-am oprit, poate ca la un moment dat depasim si magia, si izvoram noi si noi pagini.

Lucian, nicidecum nu era vorba de redundanta, si chiar ce ai vrut tu sa spui se intelege, si legatura cu restul poemului, tocmai prin antiteza, este puternica... nu, la altceva m-am referit. Doar ideea imi parea destul de veche, desi tu ai adus razboiul de tesut... De aceea spuneam ;-)
Drag, Bianca

Uite un text scris cu nerv. Daca ar fi fost scris prima data pa hartie, vad autoarea manuind cu furie aproape penita, taind si adaugand, cu privirea tinta catre ideea care a aruncat-o inspre scris. Pastrezi bine ideea, desi incerci frumos sa o disimulezi prin forta discursului, as vedea pe ici pe colo niste ruperi de ritm, poate ca daca ai reciti dupa prima \"furie\", le-ai descoperi singura (iar daca nu, inseamna ca ale tale sunt, si intentionate, si atunci e numai treaba ta, lasa-le acolo). Minusuri: cum remarca si Roxana, marca samponului nu prea imi pare ca are ce cauta intr-un astfel de text in care bine te desprinzi si zbori din concret in anima, si invers; \"pentru că n-am țintuit-o niciodată de mânerele frigiderului în care mă locuiesc bulimică de câte ori mă apasă cerurile din ochii tăi.\" (brrr, ce constructie! nu ca luate separat nu ar avea sens, dar asa...); \"buze-am molfăit\" (cred ca poti gasi un alt cuvant... mai... putin zgomotos); \"Îmi erau gândurile zbor și tu le prindeai ca puful păpădiilor, pe degetul arătător cu care câteodata ai desenat lumea ...\" (potriveste timpurile verbelor, ca nu prea suna).
Si cateva typo, vazute la prima citire, dar acum imi scapa ;-)
Si, daca am terminat cu astea, sa mai spun ca treci cu o usurinta de invidiat la tonalitati diferite, ca spui cu cuvinte simple lucruri grele, ca gasesti metafore inedite si ... ca mi-a placut mult ;-)

Lucian, inca o data simplu de iti taie rasuflarea. as fi renuntat insa la primele trei versuri. sau altfel, nu stiu...
Drag, Bianca

Anana, poemul tau are aerul marii, din chiar primele versuri se simte asta, chiar pana a introduce primele simoboluri explicite. Or asta zic eu ca este deosebit. Desi cu un aer usor naiv (marturisesc ca am avut o reticenta in a citi poezia, din cauza titlului), pana la urma, am impresia ca totul este asa cum trebuie sa fie, este o naturalete \"verde\", si nu puteai sa scrii altfel. mi-a placut mult: \"în locul rămas neacoperit s-a așezat din zbor
un poem neterminat\", \"fiecare pasăre care trecea scria un vers\". Sfarsitul este intr-adevar putin cam in afara restului textului, pentru ca plaja ar parea sa nu fie chiar atat de \"pustie\"... desi, daca ar fi sa citesc comentariile, as intelege de ce ai pus aceasta imagine.
Una peste alta, un poem care mi-a placut. mult.
Drag, Bianca

Costin, oaspetii de aici imi sunt tare dragi, intr-o incercare \"provocata\" as spune, de a scrie altfel de file de jurnal. Inevitabil, natura trece in noi, si nu mai stim daca vuietul, durerea, apele lipezi sau clare sunt ale noastre sau ale râului. Iti multumesc de citirea ta sensibila.

Andrei, ma bucur de un cititor care stie ca niciodata nu poti cunoaste un râu daca nu i-ai ghicit izvorul. Sau poate uneori sunt mai multe izvoare... who knows? Multumesc de vizita si de apreciere.

Drag, Bianca

Dana, daca tot ai intrebat... orice asemanare este... absolut deloc intamplatoare! Nu crezi ca, daca era vreuna din variantele de care tie iti era teama, se sesiza chiar Ela? ;-) Iar textele mele au aparut de fapt mai tarziu, desi sunt continuate cu data de 2 mai. Asa ar fi trebuit sa apara, dar... la munte... nu prea internet.
De fapt, daca ai fi citit cu atentie si comentariile, sunt sigura ca ai fi inteles asta! E un joc, o idee... in fine.
Nu m-ai suparat deloc, doar ca eu una as fi vrut sa las pe fiecare sa descopere ce-i cu textele acestea.

Dan, imi spunea cineva o data ca multe se mai gasesc in palmele mele, si de fapt asa este, adunam destule, si aici era râul, mai ales, si ploaia... daca tu ai vazut si sufletul... Te mai astept!

Dan, mie chiar mi-a placut. Eu spun ca nu trebuie neaparat fortat sentimentul poetic, ceea ce tu spui cu atata simplitate la... 15 ani spui? ;-), unora dintre noi le rasuna in urechi si la 30... poate de aceea am vrea altceva de la poezia aceasta. Dar eu vad cat de frumos si ascuns spui tu ca, de fapt, stii ca nu vei spune ca nu mai poti... din cauza acelui \"lasa-ma\". Si aici este varsta ta, cu avantul acela cu care te arunci in val, chiar cand simti ca s-ar putea sa nu mai ai timp sa tragi urmatoarea gura de aer. Si \"bucuria este o urma de somn\"... impresionant.

Miruna, intotdeauna am spus ca durerea este cea mai buna... muza. Padurea si raul sa ajunga la voi... sau mai mergeti cat le mai avem... adunati-le in palme si redati-le frumusetea... mor, Miruna, mor cu toatele... Te astept si in celelalte pagini...

Ela, stii cum gustul amar iti lasa in gura o dulceata nespusa, dupa ce ai inghitit? Cred ca stii, cred ca stii... Lacul, raul, padurea... copii.

Simona, textele se citesc si se... reveleaza. Am fost acolo, unde tu spui ca asteptam... am fost. Iar tu ai inteles. Din nou trebuie sa iti multumesc.

Drag, Bianca

Laura, ametitor ritmul pe care uneori il prind culorile, ai simtit? Si cine mai stie care este realul, oare? Iti multumesc de apreciere, te astept pe aici cand simti nevoia sa citesti putin altfel cuvintele!

Cu multa ardoare apar literele pe paginile acestea albe ale tale, Ela; fiecare fraza se asterne in tonul pe care l-ai dori de la un jurnal, dar are in ea si poezie, si, daca ai supune testului focului aceste pagini, sub cuvinte s-ar naste alte cuvinte, alte sensuri. Intotdeauna sunt scrise, ai dreptate. Cu definitivul... of, ceea ce ieri credeam a fi definitiv astazi apare vremelnic, ceea ce astazi ni se infatiseaza cu vesmant trecator, maine se imbraca in verde nemuritor. Daca numai am sti... trebuie sa incercam mereu.
Bianca

Anana, caisul tau este in floare, nu-i asa? numai astfel il vad plangand... ti-ai asternut frumos caderile si strigatul tacut in aceste versuri. Doar versul al treilea imi pare putin cam comun, prin uzitare, dar restul este frumos si simplu, ca o floare de cais.

transparent necesar ochiului care stie vedea dincolo de undele cu straluciri inselatoare... asa este poezia aceasta a ta, Ela. Fiecare cuvant are greutatea si frumusetea unei picaturi de apa... de mare. Deosebit si pretios...

Mihai, atat de greu ne regasim in spatele a ceea ce credeam ca stim... ce bine insa pentru dimineti. ma bucur de citirea ta, prin aceste paduri de gand. Te mai astept,

Ela, ma gandesc de multe ori ca ar trebui sa scriem ceva impreuna. ce altfel as putea gandi cand scrii si ce nu am scris? ;-) Da, unele zile reusim sa trecem dincolo...

Eddie, atat de impresionata sunt de cum ati reusit sa priviti si voi in acest univers al meu, incat greu mai gasesc cuvinte suficient de graitoare si indeajuns de in ape pentru a va spune cat ma bucura poposirea voastra aici.

Drag, Bianca, astazi mai Dalba...