"Fără poezie, viața e pustiu!"
Un urangutan stă foarte concentrat și-și privește degetul arătător pe care, s-a așezat împărătește un fluture. Cineva (Lică Barbu) comentează imaginea așa: "- Tu cine ești? - Sunt tu.
BABejliu Anne-Mariefracțiunea durerii absolute umane
tare fragili mai suntem și stau și privesc în jur cum se face gol și în clipa asta simt nevoia să umplu toate golurile lăsate de izbeliște în relațiile cu cei dragi sufletului meu parcă aș
BABejliu Anne-MarieCăutând simpatie
Uneori cauți atât de mult să placi celorlalți încât te bușesc din prima cu privirea rece, sticloasă pe care o simți mereu în spatele afișatului zâmbet cordial, care emană o căldură asemănătoare cu a
BABejliu Anne-MarieDe ce scriu
Mori câte puțin în toată viața pe care încerci să o duci în spinare, închipuindu-ți-o ca pe o cruce uriașă din lemn de stejar. Îi simți esențele, nu reușești să i le definești și te apuci de scris
BABejliu Anne-MarieMâine,eu voi fi cu tine
Gândul mi-l trimit în ceruri Să-ntâlnească al tău chip Să-mpletească din lumină Vise,mângâieri,cuvinte Nerostite-atunci când soarta Mi te-a luat în graba-i mută. Mă gândesc mereu la
BABejliu Anne-MarieOare se ascunde- anume?
Rece vis mă înconjoară Și în suflet se coboară Drumul drept din gânduri piere Doar când inima mi-o cere. Mă frământ în van cu luna Mă privește ca nebuna Când apare, când dispare O tot
BABejliu Anne-MarieLenta alunecare către …Nimic
Suntem ca și copacii iarna: crengi goale atârnă inutil încărcate de zăpadă, împletite hieroglife alcătuind cuvinte, îmbrățișați, încremeniți. Toată această bucurie- albul ne umple și mai mult
BABejliu Anne-MarieCe mai contează de-i ziuă sau noapte?
Amorțite iluzii se târăsc ca un șarpe pe pământul uscat crăpătura adâncă înghite și zarea în gura ei strâmbă Făpturi amorțite de ceață și brumă se-ntind să apuce un colț de odihnă în
BABejliu Anne-MarieDrumuri păzite cu strășnicie
Drumuri păzite cu strășnicie Către o lume de basm și visare- Asta rămâne în urma sfidării A tot ce e bun, luminos și firesc. Cuvinte-aruncate pe pagini curate Se-nșiră-ntr-un ritm -
BABejliu Anne-MarieAlergăm cu brațele deschise să prindem fulgerul
Am regăsit într-un colț ascuns, sub o arcadă de creier o idee pierdută de mult , o imagine a mea , a ta, a tuturor acelora care alergăm cu brațele deschise, aripi pregătite de zbor, spre locul în
BABejliu Anne-MarieCopacul cu frunze roșii
Trec zi de zi pe lângă el. Nu l-am văzut până acum. Am tresărit când am simțit Bătaia vântului din frunze! A fremătat și el timid, când M-am uitat la el în sus Și, mă-ntrebam de ce-i
BABejliu Anne-MarieGânduri de azi
1. Trecutul e alb viitorul m-apasă prezentul e viu 2. Sămânța de măr din pământ va încolți pomul e-n floare 3. Frunza de arțar toamna se-mbracă în foc sângele curge 4. Creasta
BABejliu Anne-MarieImaginea iubirii se naște-n suflet sfântă
* Imaginea iubirii se naște-n suflet sfântă ca un tablou etern. Din raze de lumină îmi dăruiești culoare și viață, și candoare. Din unduiri de ape cu mângâieri
BABejliu Anne-MarieLacrima cerului se varsă-n cuvinte
Lacrima cerului se varsă-n cuvinte. Lacrima cerului- picătura de ploaie- Dă verdelui nuanțe mai crude în iarbă, Iar frunzelor viață. sclipirile soarelui- Fâșii de lumină și vântul adie... În
BABejliu Anne-MarieDoamne! De ce atâtea singurătăți?
Rătăcesc în fiecare clipă Văd chipuri și umbre Singurătăți aduse de locuri goale Fiecare plecare fără întoarcere Aduce un spațiu gol pe pământ Și doare doare aerul,doare gândul Doare
BABejliu Anne-MarieSuntem un val oval
Suntem un val oval cu creasta- nspumată Ce-aduce spre țărm iubirea uitată. Suntem un val oval ce marea îl poartă In brațe de unde cu drag. Suntem lumini reflectate-n ferestre de
BABejliu Anne-MarieMisterul și sloiul
N-aș fi-ndrăznit nicicând să sper Că-n umbra marelui mister, Era un biet sentiment Uitat- Pe-un colț de raft. Într-un moment ratat. Să fi știut atunci ceva? Să fi sperat că-i vina
BABejliu Anne-MarieLasă-mă într-un colț al lumii să număr
Lasă-mă într-un colț al lumii să număr frunzele-ngălbenite. Privește-mi tăcerea și- ascultă vântul din cuvântul meu. Mai lasă-mă încă o clipă să număr fluturii. Să le-amestec petele de culoare
BABejliu Anne-MarieUnde te duci, cărare?
Unde te duci cărare Când oamenii tăia-vor Brazii înalți și mândrii Ce strajă ne-nfricată Þi-i i-a lăsat natura? Călcând alene frunze, Uscate -n vântul toamnei Adun vreascuri uscate Și
BABejliu Anne-MarieGândul greu mă înfioară
Zâmbetul tău, lacrima mea Ochii tăi, lumina mea, Trupul tău, disperarea mea, Piciorușele tale, drumul meu închis! Simt acum că nu mai pot merge. Mi-e greu să mă mișc, mi-e greu să
BABejliu Anne-MarieHaina sufletului- un curcubeu?!
Am încercat să fiu creator de modă Material aveam destul; fâșii de suflet, Chiar de lumină! S-adaug din când în când. Visam să am și altfel de culori... mai pastelate Să construiesc un
BABejliu Anne-MarieAș vrea să fiu candela ta, copile!
Simt un dor nespus de mare Și mă-ndrept cu-nfrigurare Către candela micuță ce-mi Vestește-ntotdeauna dacă tu Ai găsit calea iarăși către noi. Cu mâinile tremurânde o aprind, Ea îmi
BABejliu Anne-MarieFereastra din gânduri
Las din când în când fereastra din gânduri deschisă Și sper, Să mai pătrundă măcar pentru-o clipă, În zbor, Câte-o frântură de lumină, în joacă, printre ramuri de copaci. Încerc mereu să
BABejliu Anne-MarieÎntr-o zi...
Într-o zi m-am trezit uitată de lume. Viața mea era ca o pală de vânt. Nu-i mai găseam existenței rostul Și-mi doream să dispar cu-acel... Nor singuratic ce-l văzusem pe cer alergând. Cu
BABejliu Anne-Marie