Fereastra din gânduri

Las din când în când fereastra din gânduri deschisă Și sper, Să mai pătrundă măcar pentru-o clipă, În zbor, Câte-o frântură de lumină, în joacă, printre ramuri de copaci. Încerc mereu să prind în palmă câte-o frunză rătăcită Și-o întreb cu mirare: Ce faci? Cine ești? De ce zbori mereu prin aer? Se uită la mine zâmbind, Și-mi răspunde cu glas subțirel: Sunt frunza tristă a gândului tău, Eu zbor și-am lăsat în urmă un loc, Pentru gândul mai nou, mai frumos. Nu plânge! Mereu va zbura în palma ta, O altă frunză... și-o alta...