Drumuri păzite cu strășnicie

Drumuri păzite cu strășnicie Către o lume de basm și visare- Asta rămâne în urma sfidării A tot ce e bun, luminos și firesc. Cuvinte-aruncate pe pagini curate Se-nșiră-ntr-un ritm - amețitor. Aș vrea să-mprumut urâtul din ele, Să-l arunc doar o clipă, de probă, Să văd dacă-accepți, dacă-nghiți! Tu, suflet pribeag nu vezi că nu-i loc? Tu crezi că mai e timp de visare? Se cere urbanul, aruncă frumosul Să vorbim de gunoi, de ciorapi, de murdar! Hai, uită te rog, tot ce e universul Cu stele, cu lună, cu soare, copaci! Aruncă-te-n hăul adânc al minciunii Viața-i un mare cazan plin cu draci. Tu nu știi că locul frumuseții divine Nu mai există? Că a fost luat? Nu plânge! E rușine! Fii dur, sobru,\'nghețat! Așa e cerința! Reguli impuse... de cine?! Stai liniștit! Eu nu voi ceda. Visarea, iubirea, universul frumos Sunt pecete pusă-n adânc, e chemare Urâtul în mine nu-și are loc!