bazil rotaru
Verificat@bazil-rotaru
laureat Nobel in 2040
proza asta perpetueaza toate tarele si slabiciunile literaturii
iar s-au intalnit fanus neagu cu aitmatov si nichita stanescu la o bere!
Pe textul:
„Parohia" de felix nicolau
o definire buna, trebuie patentata, sa stii...
Pe textul:
„arenă" de bazil rotaru
exista mai multe feluri de a fi destept care in ultima esenta se identifica: acela de a face, spune si gandi lucruri care nu se intalnesc cu realitatile si acela de a face , spune si gandi locuri comune, adevarate intamplator sau neasdevarate (de fapt locurile comune nu sunt niciodata adevarate, tine minte asta!)
omul stupid este acela pentru care realitatile sunt opace.
evident, din start pot identifica doua genuri de autori imbobociti pe site care sunt obligati sa fie stupizi
sau destepti
in cazuri fericite, ma refer la mine, sunt stupid prin obligatie si deformare, pentru ca la randul meu deformez, dar asta e altceva (trebuie intrebata cory dragomir, dar nu cred ca are chef sa raspunda la asa nonsensuri), alteori desteptul este stupid prin vocatie si veleitarism.
cred ca vocatie, da!
poeti prin deformare: autorul in al carui subsol ne aflam si o multime de oameni buni pe acre nu vreau sa-i numesc dar poate ii voi numi dar cu banmda neagra peste nume ca sa nu se vada!
poeti destepti stupizi prin vocatie: nu mairepet, am scris mai sus.
Nasol este ca unii ajung sa fie profesionisti cu vocatie.
Si de aceea tot ceea ce spun astia e inadecvat. Tot ce spune un prost din prima categorie este deformare profesionala, asa sa-i zicem.
la a doua categorie prostia merge din vocatie si este prea particular si nu are valoare generala, iar la alte categorii, pe care sunt sigur ca le vei gasi (doar ti-am lasat spatiu, no!),este de-a dreptul prea general si arbitrar (indeobste orice generalizare este arbitrara si nu este favorabila pentru cazurile particulare)
din postura mea de comentator: ma condamn benevol la stupiditate, cf. unei mai vechi intelegeri a fenomenului literar, desi as putea vb tata ziua de Levy-Strauss, Jakobson sau Todorov si modelele lor analitice (\"Le chats\", \"Spleen\" - Baudelaire sau \"Chanson orpheline\" a lui Debelianov facuta de Tzvetan.
de aceea e mai bine sa gradam ionescian si cinstit literele pe acest site
nu stiu de ce dar sunt foarte greu de pacalit
alina livia lazar este, evident, un poet fericit
dar noi ca crityici gradam, apreciem, selectam femeile frumoase dupa unele tehnici ciudate si accesorii valabile pentru toti estetii si castratii si nevalabile pentru femeile frumoase.
consumatorul profesionalizat de arat este un castrat.... etc bla bla bla...
Pe textul:
„Acrobații cu și fără plasă" de felix nicolau
dar revin ca am de spus chiar si atunci cand nu am
feliz!
Pe textul:
„Parohia" de felix nicolau
Pe textul:
„Acrobații cu și fără plasă" de felix nicolau
Ai ales una din cele mai bune poete de pe site.
E frumos ce ai scris despre ea.
Nu stiu daca esti proponit pe la gardul vreunei metode critice, dar ce spui este acceptabil.
Ti-as cere sa te definesti, asa, ca o bemolare, ma rog, dar daca actul critic s-a incheiat, stii bine, urmeaza actul critic al actului critic. Pricepi?
Pe textul:
„Acrobații cu și fără plasă" de felix nicolau
si in deinitiv de ce l-am crede pe el?
nu-i asa?
asta e! schizofreniadublului (mot-valise atribuit deocamdata numai mie!)
cine-mi da si mie aantologia poezie.ro? aaa?
vreau sa comentez, evident
Pe textul:
„ochi în ochi închiși" de Ela Victoria Luca
obiectele se preling...
nu știu când îi voi naște
nu știu dacă ei vor dori
să apară din mine
citatul asta e singurul bun si de bun simt literar (daca exista asa ceva)
in rest,
mici si amuzante smecherii estetice...
Pe textul:
„ochi în ochi închiși" de Ela Victoria Luca
imi place
Pe textul:
„pe întuneric" de corina dragomir
cu memorie atat cata ai tu
e un text bun, lipsit de crisparile tale caracteristice
fii recuperatoare de aceste amintiri si vei uita sa mai tragi mata de coada chinuind imaginatia
p. masi\', am inceput un mileniu eunuc!
Pe textul:
„pe întuneric" de corina dragomir
citeste \"efectul de provocare...\"
Pe textul:
„Melancholia/Apoftegma" de Ioana Barac Grigore
ce sa fac, profit de autor cat mai este in viata!
Pe textul:
„Melancholia/Apoftegma" de Ioana Barac Grigore
bogumulism tematic
simplitatea sintaxei etc.
sunt si lucruri care trimit la chinuitorul kafkianism, despre care, uite, mai Serban, nu ai amintit
Evident, ax. stefanescu e o calamitate. Dovada (dovada, dovada, v. procesul ceausestilor!) este ca si Paul Bogdan stie asta.
Oricate istorii ar scrie ax stefanescu nu i se pot ierta (ca sa nu spun ca strambam nasul) vivacitatile stilistice prin care afirma, acuma vreo 20 de ani, ca Gh. Morosanu si Ecaterina Matache sunt prozatori mai talentati si care scriu mai bine decat Gheorghe Craciun si Adina Keneres. Nu am inteles niciodata de ce a mizat asa.
Evident, Paul Bogdan stie.
Altfel, locul lui Danilov nu prea este adecvat nici aici.
Pe textul:
„Danilov/ Celălalt Danilov" de Serban Axinte
Recomandatdaca esti editor trebuie sa-ti bagi comentariile care nu se refera la text off topic
105 se da cui cere
n-ai facut favoare, autorul asta merita 120
pa, victoria!!
Pe textul:
„descantec in podul palmei" de nastia muresan
Nu e nimic deplasat, ori te scarpini olteneste la ceafa ori moldoveneste la coaie....
In ce ma peiveste nu am gresit cu nimic, si nu mai ostenesc sa declar ca de fapt nu paca tuiesc mai mult decat in Iliada,
este la fel de ridicol sa te omori pentru un nas grec cat si pentru un scar[inat la testicule!
Pe textul:
„abisul din privirea ta revoluta" de bazil rotaru
asa-i si cu sturionii in calduri! (sau cum or mai fi ei! hahaha, basescian!)
imi place sa glosez in ultima vreme
asa ca am sa comentez acest text en raccourci
adica am sa comentez ce-a mai proasta sau, ma rog, mediocra carte a adolescentei mele, Ileana Vulpescu Arta conversatiei (CR, 1980, editia pe care o am eu, din pacate).
nimeni nu stie daca este bine sa te transformi intr-un Bratescu-Voinesti si sa faci demersuri la parlament ca e nasol cu ecologia!
personal mi se pare la fel de stupid sa te omori pentru un nas grecesc sau pentru un pescuit cu undita (adica ecologic, noooo?)
undeee aaam ramas...
(vorba lui Ionesco!) aha!
dar aici e vorba de o conversatie
cam ceea ce facea Bratescu-Voinesti acuma 70 de ani pe la guvern
dar sa revenim la Ileana Vulpescu: din batrani se stie ca (!!!) ca autoarea converseaza.
crede ca asa cum exista o facultate a limbajului exista si una a literaturii ( sigur exista!); unde? cu siguranta, in om!
In Arta conversatiei conversatia este \"ceea ce vorba reuseste sa dea din mintea si sufletul unui om\" spune un personaj si, in felul acesta, conversatiile Sanzienei Hangan, eroina romanului, ne sunt propuse ca experiente exemplare. Diversii ei colocutori termina invariabil prin a-i recunoaste calitatile superlative ( ea este printre altele, si cea mai decenta gravida\" atunci cand e cazul), e plina de mici proteste civice si ecologice, spre o crestere sanatoasa (nu mai citez din ambele surse ca afectez mediocritatea ori credibilitatea stelutei).
cam de la acest nivel textele (textul fractionat)de mai sus se construieste ca un comeraj si vocea epica a Ioanei Barac emite cu multa pedanterie sfaturi cum ca sturionul moare din cauze cat se poate de umane; normal!
calitatile superlative sunt si la Sanziana \"Ma iubiti pentru ca sunt printre putinii oameni destepti, capabili si cinstiti din jurul dumneavoastra, care intamplator, este si femeie si va si place.\"
de aceea personajul, actantul de acest tip, spune de toate si inca vreo cateva lucruri pe deasupra.
hihihi... la un momenta dat doctorita Hangan isi intreaba interlocutorul \"In mine ce citesti dincolo de vorbe?\"
raspundem, dincolo de o deontologie extinsa, nu doar medicala, dincolo de vorbele aliniate cu pixeli (s-o fi nascut oare Breban si Robbe-Grillet?), dincolo de parada nonconformista, tra-la-la-la, bla-bla-bla, dincolo de toate acestea se citeste Bratescu-Voinesti, Teodoreanu si alti Ibraileni in haine oarecum \"populare\", de dj spirituali si psihopompi.
si \"plang Sanziano, de ud perina mama...\"
Bravo Ioana, nimic sa nu treaca pe lanaga tine fara sa-ti otraveasca sagetile!
Pe textul:
„induiosatoare" de Ioana Barac Grigore
oșilor pe contra-voci ciudățele
am ales formidabilii și neghiobii
logic cu ei voi sta la chiștoace.
unde vei impinge oare sensibilosii?
ma intreb, asadar, ce ai mai putea face decat ce ai facut deja: il vei descinde tu oare pe favoritul Parnasului mai jos decat l-a impins Borges? ((O pilda din Cartea de nisip ne spune despre batranul sfetnic Kuranosuke: \"In ciuda parului sau alb lega p-rietenie cu tarfe si poeti, ba chiar cu insi de speta si mai joasa\".)
greu de crezut
dar nu imposibil si
iti intind aici o ectoplasmica mana de ajutor, amintindu-ti ca, intr-a sa Logique du sens, Deleuze detaliaza pe la pp 45-46 cele doua forme canonice de balbaiala: choreica sau clonica , constand intr-o convulsiva proliferatie circulara si tetanica sau tonica, constand intr-o sacadata imobilizare, dupa care, foarte oportun, adauga: \"spasme ou sifflement, les les deux regles du poeme\".
ceea ce ne ajuta sa apropiem apoftegmatica vorba a romanului, aceea ca \"s-a nascut poet\" de acest distih eminescian: \"Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,/ Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii\"!
ar mai trebui, sau ar urma, impartirea lor pe forme de balbaialaca sarcina autentica a unei istorii (in fond nepolemice) a poeziei;
si tot o impartire schiteaza Eminescu in finalul poemului din care am citat.
ierbar, insectar, bestiar, poetar: tot atatea taxonomii (taxinomii? nu am timp de dictionar) vindicative.
Pe textul:
„belșug" de corina dragomir
de fapt autentica scriitura inefabila am gasit-o la contele Fedia Liubanov, acest precursor uitat, pe care il rememorez din Papini (Gog);
ei!, el producea doar titluri in loc de poeme, precum Siesta privighetorii parasite: \"Toate elementele acestei productii sunt aici. Siesta indica anotimpul si ora; privighetoarea aminteste toata muzica, toata dragostea; iar parasirea te face sa elaborezi temele etrne ale tradarii si ale durerii. [...] ... asa incat, orice cititor devine, in adevar, multumita mie, un creator si vor fi atatea creatii, cati cititori vor fi\".
daca faci un titlu de poem mai lung sigur e haiku!
Pe textul:
„Onoare" de Erika Eugenia Keller
nu doar Barthes este responsabil de aceasta, ci si Artaud, Derrida, Kristeva, Sollers, Ricardou, Robbe-Grillet...
ca lectorul sa fie scos din starea de neparticipare (Escarpit)recurgem la tot felul de trape, toate apartin limbajului, pentru ca poezia moare putin cate putin si este un gen deja revolut si, desi se scrie asa mult, nimeni nu mai citeste pe nimeni, majoritatea se autocitesc cu orgasmica placere: in acest mod, gidianul jette mon livre nu se mai foloseste, dar punerea in abis, da.
cu toate acestea ca lectorul sa scrie si el cu adevarat, trebuie sa i se amenajeze niste spatii goale, elipse ori lacune pe care scrisul sau sa se graveze.
ii multumesc lui mihai ca a trecut cu cuibarul de stele si pe la mine si tin sa-l asigur ca nu-s convins de nici un fracturism, doar de un demonism usor romantic; ai generatie, ai creatie imi pare o sintagma stupida; ii admir pe cei care pot vietui in interirorul unei generatii. asa e, batranul meu prieten, si am dreptate!
multumesc si celorlalti si am sa incerc sa-i citesc si eu si poate am sa-i si comentez desi detest sa fac comentarii laudative; sunteti cititori inteligenti!
Pe textul:
„campul verde din windows xp" de bazil rotaru
Recomandat