belșug

să proslăvim țicneala sensibil
oșilor pe contra-voci ciudățele
am ales formidabilii și neghiobii
logic cu ei voi sta la chiștoace.
unde vei impinge oare sensibilosii?
ma intreb, asadar, ce ai mai putea face decat ce ai facut deja: il vei descinde tu oare pe favoritul Parnasului mai jos decat l-a impins Borges? ((O pilda din Cartea de nisip ne spune despre batranul sfetnic Kuranosuke: \"In ciuda parului sau alb lega p-rietenie cu tarfe si poeti, ba chiar cu insi de speta si mai joasa\".)
greu de crezut
dar nu imposibil si
iti intind aici o ectoplasmica mana de ajutor, amintindu-ti ca, intr-a sa Logique du sens, Deleuze detaliaza pe la pp 45-46 cele doua forme canonice de balbaiala: choreica sau clonica , constand intr-o convulsiva proliferatie circulara si tetanica sau tonica, constand intr-o sacadata imobilizare, dupa care, foarte oportun, adauga: \"spasme ou sifflement, les les deux regles du poeme\".
ceea ce ne ajuta sa apropiem apoftegmatica vorba a romanului, aceea ca \"s-a nascut poet\" de acest distih eminescian: \"Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,/ Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii\"!
ar mai trebui, sau ar urma, impartirea lor pe forme de balbaialaca sarcina autentica a unei istorii (in fond nepolemice) a poeziei;
si tot o impartire schiteaza Eminescu in finalul poemului din care am citat.
ierbar, insectar, bestiar, poetar: tot atatea taxonomii (taxinomii? nu am timp de dictionar) vindicative.

ma intreb, asadar, ce as mai putea face decat ce am facut deja.
:)