gutui

eu zic că această poezie e super faină, căci nu e doar descriptivă ci are și acțiune:))), ș-apoi felul în care este spusă denotă un umor fin ludic cu specific rusesc (nu știu de unde mi se trage asta!)
păi mai are și un aer de epocă, cred că deja am lungit-o:)

vulici (apelativ) a fost unchiul meu lucian vasilescu, pictor fara patalama, iubitor/creator de arta si jucator de bridge. in studentie cosea goblenuri pentru rudele din bucuresti care mai tarziu le-au carat peste ocean, in america, le-au vandut pe cativa bucks portoricanilor din celebrissimul cartier de imigranti queens si ei mai departe la colectionarii de broderii manuale de la NY. a ramas un cvasi-anonim atat in decursul vietii cat si dupa moartea sa. p.s. bunica ii facea zeama-lunga de gutui. mersi de lectura si opinie. frame-ul rus e intotdeauna savuros si convingator. vulici se incadra de minune in atmosfera asta.

Corina,
ajutata si de lectura comentariului tau anterioar am reusit sa-mi desfasor prin fata ochilor cateva tablouri cu atmosfera vie, de epoca.
Cu drag

mersi pt. vizita. trebuie sa faci ceva sa iesi definitiv din atelier.:)