Melancholia/Apoftegma

“Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? ”
Psalmul 41.6



Fierea mea neagra la pompa, o cismea de fiere
Jgheabul, curata jgheabul calumea, muiere
Despleteste-te curge in el lasa-te goala
Sa se adape manzul meu roib din lapte si miere

De tristetea amiezii si calugarul plange
Muierea plange e mica jgheabul o strange
Manzul meu rosu s’adapa si plange
din coama de sange
din coama-i
de sange

Drumul ma cheama

Rostogolesc
Un bulgare de solzi
Printre smocuri de par
Lumina mijlocie
Un ac am vrut
Nimic mai mult
Cat soarele mai are de cusut
Pan’ la chindie?
Un ac am vrut
Am vrut sa vreau
Par si ciulini
Nu am vecini
Un drum prafos

De dus-intors

De-atatea ore, ani milenii secoli
Il urmaresc si il gonesc in noapte
Nimeni pe drum ma uit
La stanga
Dreapta
Nimeni aproape nimenea departe
Imping pe cer un soare negru
Du-te
Cu un ochi rade si cu al meu plange
Ti-am inhamat manzul meu roib in sange
Tu soare pleaca de la mine
Du-te

Privesc Fereastra

Fereastra are decupata’n sticla
Un ochi pe-o inima pitica
Un drum prafos
Cat sa incapa
Doar doua talpi
Apoi, e apa

Melania, impletesc sforile acestea pentru tine
Pentru tine m-am ascuns in akedia
Ma canonesc pentru tine ca dupa un mare pacat
M-am despletit
Mi-am retezat cu ciobul parul bogat
Parul pacat
Nesfarsit ca Dumnezeu

Pentru ce ma tulburi
Pentru ce esti mahnit
Suflete al meu?