când m-am născut era întuneric,
soarele a răsărit mai târziu
temător,
ca o fecioară cu obrajii în flăcări,
a zâmbit doar o clipă
apoi și-a ascuns căldura de care aveam nevoie
în spatele
m-a apucat melancolia de cot
și m-a scos la plimbare prin parcuri
ca o amantă dintr-un secol trecut
fluturându-și parfumul exotic
pe alei pierdute în timp.
zefirul încântă castanii
cântând
e prea devreme
să scriu despre tine toamnă,
e prea târziu
în vară să mă scald,
e-un anotimp neutru
de calm și de tăcere
în care muza pleacă
de lângă tristul bard.
e noaptea fără
copil nedorit
Omul,
crud creator
Anonimul,
se-ascunde-n spatele cortinei.
marionetele cad,
se ridică
și merg mai departe.
până când?
cineva în cer se amuză
și ca o sfidare
a
câtă bucurie sa văd păsările
plecând în concediu
în fiecare an,
comunismul nu le-a atins
aripile,
colivia le-a făcut cântecul
mai frumos,
aripile le-au dat putere
de înger
să zboare
așteaptă timpule!
dă-mi ultimile cinci secunde
de eternitate
oricum nu înseamnă nimic
pentru tine.
poate o sa apară iar curcubeul
iubirii
să unească marginile infinitului
cu încă o poveste
te-am numit înger
căci ți-am văzut aripile
ascunse sub pielea bronzată
și m-am închinat ție
și te-am iubit
cu mintea, inima și sufletul.
la judecata de apoi
un bătrân
cu barba de
a bătut vântul la amiază
ca un clopot în dungă
peste sufletul satului.
a călcat copacii
în picioare,
a măturat praful
uitării
și-a adus zvon
de moarte
dinspre asfalt.
o mână nevăzută a
mi-e teamă
să calc pe covoarele
în care se-afundă picioarele,
ca într-o mlaștină
de rușine.
pereți-s prea netezi
și muți.
nu mai știu să-mi vorbească,
nu-mi mai sunt prieteni...
luminile
mângâie-mi inima
cu dragostea ta de femeie naivă
să-mi crească vlăstari
de mândrie
până la cer.
sărută-mi degetele strânse
în pumnul-putere
până te vei simți regină
peste mine,
regatul
câtă durere e în tine
Cerule,
de plângi peste noi,
câte păcate în tine
Omule,
iertate apoi.
câtă iubire
Cerule,
reverși peste noi,
câtă ura în tine
Omule,
și câte nevoi...
Într-o zi de dimineață
O maimuță hrăpăreață
Și-un cățel zgârcit defel
Se certau pe-un portofel.
Îi văzu vulpea vicleană
Și veni la ei în goană,
-Ce vă certați frații mei
Haideți să-împărțim
Anglia,
7 iunie, anul de grație 2008.
Zi tristă pentru locuitorii din insulă, zi mult așteptată de iubitorii de fotbal de pe întregul continent, azi la Euro 2008 începe bătălia pentru supremația
eu nu scriu...
ci doar gândurile mele,
rebele,
colindă prin lumi neștiute,
prin nopți înstelate,
prin vise pierdute...
eu nu scriu...
ci doar inima-mi plânge
povești de iubire
și
BI