Basoldea Iulian

The story teller a venit printre noi. Inalt, cu ochii micuti pierduti in orbite, ascunzandu-si varsta sub barba tunsa scurt, pe jumatate albita de vremi si cu vocea calda ca o adiere de poveste.

Dacă vrei să faci din lapte Și iaurt, o poezie, Rezultatul, drag confrate Se numește...\'diarie\'!

Nu-ți e milă de suspinul Omului ce ți-e integru? Nu, dar bine că vecinul E ca viitorul ...negru!

Acum îmi dau seama Când n-aveam lumină Ce lupte da mama Să fie \'eroină\'.

Am crescut copil sărac Și de școală n-avui parte Dar mi-am pus în gând să fac Vreo cinci ani \'de facultate\'!

Cobora noaptea pe trepte Somnoroasă-n univers Penelopă, să-l aștepte Pe Ulise cu un vers. Pe la 12 o tăcere Se-așternu peste pustie Și o pată de durere Sta nescrisă pe hârtie. Pe la unu

Vânător de iluzii, Caut adăpost În pustiu. Piatra de temelie o pun Pe rugăciuni De tăciuni, Ard flăcări de soare Pe aspri pereți De umbre Și suflare de vânt Răzbate Prin țărâna

S-a dus vestea până-n State Cum te bagă-n cas\' românu\' Și mai spune cum te scoate: Când cu bâta, când cu pumnu\'!

mi-am tăiat părul pe la tâmple noaptea să nu mă mai recunoască pe străzi, coșmaruri cuib să nu-și facă în cârlionții prea blonzi iar iubita cea grasă ce m-a părăsit de vreo lună să le simtă

Mă mănâncă pe sub limbă Să-ți zic de evoluție, Cum printr-o revoluție Nu-l schimbi pe om, vremuri se schimbă!

Domnule Laurentiu Orasanu Fără a vă lua peste picior, Eu vă declar, așa ca mitocanu\', Pe Agonia...mare dictator!

C-ai prins muza de picior Ai crezut pentru o clipă Însă te-a trezit din zbor Pegasul... cu o copită!

Vreau să știi că-n \'casa\'-mi dragă Sunt și zbir sunt și boier Iar pe cei cu gura largă Îi trimit l-Atelier

Mă trec toate apele Depunând atâta muncă Soața spală rufele Eu trag vânturi pân\' se uscă!

semăna pe câmp țăranul tot ce-n piață nu găsești și când îi văzură lanul l-au mutat la...București!

două suflete îmbrăcate în costume de îndrăgostiți, mînă în mînă, respirare comună, înjunghiate sub aripa efemeră de înger către inimă, către lumină... lacrimi îmbrățișate!

Să vă spun care e faza Și de ce mă înfior: Se întoarce iarăși barza Cu încă un frățior!

Pe lângă \"sălcii\" fără soț Ades dădeam târcoale Și, ca \"luceferii\" cu moț Plecam... cu coada-între picioare!

te-ai ascuns printre umbre de tineri copaci ca o părere, ca o pasăre născută în cer, n-ai știut niciodată ce-înseamnă colivia iubirii cu acele cântece minunate în clipe de-orgasm, ai

deschid cartea vieții cu mâini tremurânde și privesc înfricoșat materia cum se scurge printre degetele timpului ca nisipul clepsidrei tăcut. deschid cartea vieții și privesc

o rădăcină străbună-mi străpunge călcâiul și plâng neputința trecuților ani, amurgul își scutură frunza prin spitale-împuțite unde se cumpără sănătatea ca la piață, pe bani! sărmană

Vorbesc babele prin sat Că-s bărbat adevărat Dar femeile fatale Spun că sunt doar...vorbe goale!

Eu, Joiana cea lăptoasă Te aștept numa-n furou, Tu să ai bani și o casă Și comportament de...bou!