Poezie
nici un petic de eternitate
1 min lectură·
Mediu
deschid cartea vieții
cu mâini tremurânde
și privesc înfricoșat
materia
cum se scurge
printre degetele timpului
ca nisipul clepsidrei
tăcut.
deschid cartea vieții
și privesc înfricoșat
cum un zeu nemilos
smulge zile
din ghemul inimii sângerânde.
deschid cartea vieții
și privesc înfricoșat
râul ce se prăbușește sălbatic
în abis
plângându-și izvorul pierdut.
răsfoiesc din scoarță în scoarță
cu speranța-n priviri
dar n-am găsit nici un petic
de eternitate.
001.113
0