două suflete îmbrăcate
în costume de îndrăgostiți,
mînă în mînă,
respirare comună,
înjunghiate sub aripa
efemeră de înger
către inimă,
către lumină...
lacrimi îmbrățișate!
o rădăcină străbună-mi
străpunge călcâiul
și plâng neputința trecuților ani,
amurgul își scutură frunza
prin spitale-împuțite
unde se cumpără sănătatea
ca la piață,
pe bani!
sărmană
câtă bucurie sa văd păsările
plecând în concediu
în fiecare an,
comunismul nu le-a atins
aripile,
colivia le-a făcut cântecul
mai frumos,
aripile le-au dat putere
de înger
să zboare
spală cu lacrimi
bocancii plini de noroi
cu care ți-am călcat sufletul
în picioare
și-apoi mângâiele nesimțirea
de piele
cu părul tău catifelat,
sărută pământul
care m-a născut
și mi-a pus