Basoldea Iulian

Vreau să știi că-n \'casa\'-mi dragă Sunt și zbir sunt și boier Iar pe cei cu gura largă Îi trimit l-Atelier

două suflete îmbrăcate în costume de îndrăgostiți, mînă în mînă, respirare comună, înjunghiate sub aripa efemeră de înger către inimă, către lumină... lacrimi îmbrățișate!

o rădăcină străbună-mi străpunge călcâiul și plâng neputința trecuților ani, amurgul își scutură frunza prin spitale-împuțite unde se cumpără sănătatea ca la piață, pe bani! sărmană

s-au dus românii c-un scop pe pământ italian să ia de la episcop ce le-a luat la daci, Traian!

Doi canibali înfometați Au dat de un explorator: -Am vrea de nu vă supărați Rapid o mână ...de-ajutor!

Candidat la Primărie- Evident în Capitală, Mi-aș dori cumva să fie Însuși marele Păcală!

Când trezit fără de veste De-un măr, în timpul meditației Newton a simțit că-i crește În frunte, Legea Gravitației!

Ce bine era acum multe milenii Când maimuța locuia încă în pom, Azi s-a dat jos și vorbește tâmpenii Căci a evoluat săraca în...om!

Chiar de ți-e goală poezia Poți să o pui pe Agonia, Da-n Epigramă de n-ai fler Þi-o pune la Atelier!

Oamenii cu păr la spate Au de azi o teorie: Mințile nu-s luminate De creier, ci de chelie

în spatele cortinei de nori plumburii plin de lacrimi, apusul!

Mergând zi de zi cu nașu\' M-am zgârcit ca și evreul Și ca mine tot orașu\' De-i pe ducă CFR-ul!

Că-i președintele încornorat Și-l scarpină-între coarne deputații Nu-înseamnă că e dânsul pui de drac Ci, că parlamentarii plac încornorații!

C-an \'Inimă de țigan\' E Justiția privită C-a scăpat nenea Traian De \'țiganca împuțită\'.

Grupa morți-i doar un mit \'Portocala\' când e coaptă, C-a bătut o \'cizmă\' spartă Și-a mâncat \'cocoș\' prăjit!

Mă prinse boala mai deunăzi Să mă fac pictor! Însă grav Profesorul de meserii Mi-a zis;-Mai bine te făceai zugrav!

Astăzi s-a făcut dreptate-n sat Electoratul, lume bună În unanimitate m-a votat Ca să fiu primar...la stână!

câtă bucurie sa văd păsările plecând în concediu în fiecare an, comunismul nu le-a atins aripile, colivia le-a făcut cântecul mai frumos, aripile le-au dat putere de înger să zboare

Mă întreb de editoru\' Nu cumva e plin de haz De nu lasă scriitoru,-n Agonie, ci-n ...extaz!

Să-ți amintești că Dumnezeu A pus promisiunea lui într-însul, Îți luminează ploile mereu. De vrei să-ți fie mai ușor răspunsul.

Din câte știu eu, lălăiala Nu-i derivată din lalele, Dar lălăind vă prinse boala Pe care o numiți... manele!

spală cu lacrimi bocancii plini de noroi cu care ți-am călcat sufletul în picioare și-apoi mângâiele nesimțirea de piele cu părul tău catifelat, sărută pământul care m-a născut și mi-a pus