Poezie
destin
1 min lectură·
Mediu
spală cu lacrimi
bocancii plini de noroi
cu care ți-am călcat sufletul
în picioare
și-apoi mângâiele nesimțirea
de piele
cu părul tău catifelat,
sărută pământul
care m-a născut
și mi-a pus numele:
bărbat!
numai așa vei rupe
blestemul iubirii!
001324
0