Aurora Luchian

Toți copilașii cuminți, Vioi, cu obraji fierbinți, Cu năsucuri mititele, Să ia loc pe scăunele, Să le spun, minciună nu-i! O poveste despre pui, Nu gălbui, ci colorați Ca florile.

Preocupat, Morcoveață S-a trezit de dimineață, Fiindcă azi e o zi mare, Cea mai sfântă sărbătoare. . E Paștele și vă zic, Chiar de e așa de mic, Trebuie s-ajungă el Pe la orice

Azi, în coșul nu știu cui, Ouăle ce-ar fi fost pui, Dorm pe burtă, istovite, Colorate, dichisite, De o gospodină bună. Iată că și ceasul sună, Răsfirând somnul profund, Și

Iepurașu-i somnoros, Însă nu e mofturos! Într-o clipă s-a spălat, Blănița și-a aranjat Și țopăind mulțumit, Coșul și l-a pregătit. . A pus ouă mari și mici, Pentru fiecare pici. Dulciuri,

Acum plouă, iar e soare! Un cocoș cu creastă mare, S-a adăpostit sub dud, Îmbufnat, penajul ud, Căci un june pintenat, Cică l-ar fi provocat, La o luptă dură-n ploaie, Și a râs Nela, o

-Cine m-a ouat pe mine? Þipă cât gura, îl ține, Un ou lucios, roșior. Oare floarea de bujor? . -Dar pe mine? scoate capu', Unul gălbior, săracu', Ce abia urni din spate, Alte ouă

Un căpșor ca păpădia, S-a ivit din coaja albă, Cercetând vioi, câmpia, Care poartă verde-salbă; Și sub mângâieri de soare, Nu văzu că mamă, are! . Măicuța, cu drag, privește, Odorașul. Ce

Peste lume s-au pus pături De un verde de smarald, Pomilor, parfum, și-alături, Stă un cioroi, sus, pe gard! . Ies din văgăuni, bursucii, Dar și ursul amețit. Colo, în mijlocul luncii, Stă un

Ispitit de ciocolată, A răscolit casa, toată, Prin unghere, prin sertare, "O fi ici... Dar nu-i se pare! . La bucătărie nu-i, La rafturi acum mă sui! Nu-i și nu-i! Sunt intrigat, Unde n-am

Aricel, sprinten, în zori, A luat rouă din flori, Și se spălă lent, voios, De la creștet, până jos! . Iarna-ntreagă a oftat, Nespălat, trist, a răbdat, Să vină sezonul cald, Să se curețe cu

Din pădurea cu arini, Vine noaptea cu pași lini, Desculță, pe nesimțite, În rochițe gri, boțite. . Văl negru a răsfirat. Un bursuc privi mirat, Cum întunecimea vrea, Să-l bage-n căsuța

Spuneți, nu e grozăvie? Un șoarece la chindie, S-a cățărat pe o scară, Legat de brâu cu o sfoară, Ca un alpinist de marcă, Sărind pe creastă ca-n barcă, Creasta casei; vâjjj, pe sfoară, Și-și

Dintr-un motocel de iarbă, Un căpșor, un bob verzui, Se săltă și țup, cu grabă, Urcă pe un scai, hai-hui, Și-n căldura delicată, Ațipi, zâmbind, îndată! . Două muște stând la soare, Pe un

Într-o floare de narcisă, O albină indecisă, Se foia de ici-colea, Și polenul culegea. Însă ochii săi, vioi, Vedeau lângă un trifoi, Gălbeneaua lucitoare, Un bănuț mic ca de soare! . "Ce

Se plimba un nor, alene, Într-un costumaș albastru, Pătat, ușor, fulg din pene! Se așeză lângă astru, Și își lăudă de zor, Straiele fine de nor! . Cum spunea verzi și

Bătând scurt din aripioare, Vrăbiuța, mamă bună, Mulțumind dragului soare, Căci în cuib cerne căldură, Și lumină și blândețe, Se înclină cu finețe. . Îi declară că-l adoră, Că

Vremea a stat în oglindă, Gătindu-se ore, nouă, Zvoni vântul, stând la pândă; Își puse o bluză nouă, Brodată cu flori mărunte, O fustiță verde-n cute, Cingătoare cu parfum, Și-a ieșit

Sunt nevasta lui Melinte. Gospodină și cuminte, Știu să fac niște plăcinte, Cu răbdări prăjite-sfinte! . Friptura e mai gustoasă! Dau o fugă după casă, Și tai un pui de gutui, Și mâncăm... Ia

Nicu. Nu v-am spus de Nicu? Mititel e cât ibricu', Zvăpăiat cum altu' nu-i, Când e-n pod, când în gutui! Rumen în obrajii mici, Păru-n claie, un "Zbârlici"! Ochii curioși și vii, Cum

Azi nu mai vezi iubite, primăveri în mine... Nu-mi vezi sufletul trist, rănit, cum stă pe vine? N-auzi colțul foșnind, cum dornic vrea să iasă, Nu simți că-i primăvară să te întorci

Pe pământul primăverii, Mustăcioare, dese-perii, Ies și tare-i fericit, Și-o ține în pipăit. -Ce hăinuțe delicate, Verzi, subțiri și umectate! Pantalonii verde

Dup-atâtea zile triste, Cu vâltori și vreme rea, Și năsucuri în batiste, Și fiori, Natura mea, S-a gătit în voaluri verzi, Și se plimbă prin livezi. . Ochii blânzi, gene din iarbă, Ce se

Cerul, în veșmânt albastru, Limpede, fără de nori, Salută voios pe Astru, Ce-i zâmbi plăcut, din zori. O ceată de vrăbiuțe, Vesele și subțirele, Purtând bluze și fustițe, Þopăiesc pe

Dulcea mea, copilărie, Tu mă-nvălui în magie, Basm, culoare și visare, N-aș mai vrea să mă fac mare! E atâta soare-n tine! Apele-s mai dulci, mai line, Bolta-i maramă albastră, Orice