Poezie
Ce rușine, Hapsânel! - autor Aurora Luchian
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Ispitit de ciocolată,
A răscolit casa, toată,
Prin unghere, prin sertare,
"O fi ici... Dar nu-i se pare!
.
La bucătărie nu-i,
La rafturi acum mă sui!
Nu-i și nu-i! Sunt intrigat,
Unde n-am mai căutat?
.
La mama în dormitor.
De n-o dibui, precis mor!
Ciocolata-i minunată,
Și n-aș mânca-o pe toată."
.
Ca un cotoi, pâșa-pâș,
Intră pe burtă, târâș.
Măicuța se odihnește,
Și "Hapsânel" scotocește.
.
Parcă-l lovi o orbire
Când zări o strălucire,
Staniolu-argintat.
Nu-n zadar a căutat!
.
Ciocolata, dragilor!
O zbughi pe coridor,
Și-o desface-ncetinel,
Ce uluială pe el!
.
Vede-n loc de ciocolată,
O hârtie cartonată.
Și e foarte necăjit,
Că mama l-a păcălit.
.
Vrea s-o ducă, ce rușine!
Iată, mama, spre el, vine,
Și îi spune serioasă:
-S-o mănânci, dar după masă!
001.011
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat