Poezie
Cu mutrițele ciudate... - autor Aurora Luchian
Poveste de Paște în rime
2 min lectură·
Mediu
Azi, în coșul nu știu cui,
Ouăle ce-ar fi fost pui,
Dorm pe burtă, istovite,
Colorate, dichisite,
De o gospodină bună.
Iată că și ceasul sună,
Răsfirând somnul profund,
Și se-ntind leneș, căscând.
.
Un ou haios, zvăpăiat,
Într-un cot s-a ridicat,
Și văzând pe celelalte
Cu mutrițele ciudate,
L-a pufnit un râs ștrengar,
Fără să aibe habar
Că și fața lui, albită,
Doar în roșu e mânjită!
.
Þintind c-un arătător,
Spre un ou mov, rotunjor,
Hohotește, făcând glume:
-Te-a învinețit, ce lume!
Ești așa caraghios,
Cin' te-a ouat, un cocoș?
Tiii, pe fața ta, de vată,
Văd o uriașă pată!
.
S-a tot amuzat nespus!
Ouăle sărind în sus,
S-au privit întrebătoare,
Și-au țipat grozav de tare,
Când văzură că din toate,
Nu-i nici unu ca un lapte!
-Doamne, ce s-a întâmplat?
Parcă-n tușuri ne-am scăldat!
.
Un ou în strai gălbior,
Tot masându-și un picior,
Amurțise de ședere;
-Am rochița ca de miere!
Aoleu, mă simt jenat,
În rochiță? Sunt băiat!
Iar tu nu mai râde-n van,
Că arăți ca un golan!
.
Nas murdar, chipul la fel,
Și pe gene mult rimel,
Corp neîngrijit, cu pete...
Vezi oglinda din perete?
Fugi, zgâiește-te în ea,
Apoi râzi de-ai mai putea!
Iar de-atâta chicoteală,
Albușul ți-a dat pe-afară!
.
Să mai râdă? N-a putut!
Căci atunci când și-a văzut
Fața sa, multicoloră,
A bocit strașnic o oră,
Până când un prichindel
A scos straiul de pe el,
Și flămând, ori pofticios,
L-a mâncat. Ce delicios!
.
Nu v-am spus? Ah, m-am grăbit!
Băiețelul l-a ciocnit,
Cu un ou vopsit ca macul,
I-a spart capul, uf, săracul,
Tot frecându-se, icnind,
Auzise șopotind:
-Eden, Hristos a Înviat!
-Adevărat a Înviat!
001.021
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 280
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 71
- Actualizat