Poezie
Spuneți, nu e grozăvie? - autor Aurora Luchian
Poveste în rime
2 min lectură·
Mediu
Spuneți, nu e grozăvie?
Un șoarece la chindie,
S-a cățărat pe o scară,
Legat de brâu cu o sfoară,
Ca un alpinist de marcă,
Sărind pe creastă ca-n barcă,
Creasta casei; vâjjj, pe sfoară,
Și-și dădu drumu-n cămară!
.
La așa oră târzie,
De basme și poezie,
Nu-i nici zare de pisică!
Doarme și motanul Tică,
Un lacom, abil din fire...
Vezi ce bună uneltire,
Puse șoarecul la cale,
Cu un unchi ce stă în vale?
.
Unchiul e școlit în toate.
Fără google, fără carte,
Din vasta-i experiență;
Șoarecii-i zic "Excelență",
Că fură motanii, toți,
De ai crede că sunt morți;
Cu abilitate mare,
Trucuri ca de vrăjitoare!
.
Șoarecul, "șef pe cămară",
Nimeri o oală goală,
Cu capacul într-o parte,
Și pac, rostogol pe spate!
Ah, ce lovitură, vere,
Îl secase de putere!
Șezând pe coate tăcut,
Lac de apă s-a făcut!
.
Încercase să se salte.
Oala fără de bucate,
Lunecă grozav de tare!
Poți avea și mii de gheare,
Și la coate și în frunte,
Mai repede urci un munte!
Și-ncercase, încercase,
Apoi pe burtă plonjase!
.
Suspină căci se gândește,
Dacă Tică-l dibuiește,
Din trupșoru-i cât mânuța,
Va rămâne doar codița.
Uf, măicuța îl va plânge,
Pân' durerea o va frânge!
C-așa-i inima de mamă,
Fără pui, viața-i o dramă!
.
Cum își aștepta sfârșitul,
Un copilaș cât chibritul,
Se avântă înspre oală,
C-auzise zvârcoleală,
Și cu mâna mititică,
Îl apucă și-l ridică,
Și grav, ca și un om mare,
Rosti: -Tică are gheare,
Nimic nu-l înduioșează!
Acum doarme și visează,
Însă de nu te găseam,
Te plângea întregul neam!
Și nu mai pleca hai-hui,
Că nu ești decât un pui!
001.041
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 276
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 68
- Actualizat