Poezie
Când ai mintea ca un brici! - autor Aurora Luchian
Fabulație
2 min lectură·
Mediu
Acum plouă, iar e soare!
Un cocoș cu creastă mare,
S-a adăpostit sub dud,
Îmbufnat, penajul ud,
Căci un june pintenat,
Cică l-ar fi provocat,
La o luptă dură-n ploaie,
Și a râs Nela, o oaie,
Care stătea sub șopron,
C-ar fi moale, un carton!
.
Scutură penajul tot,
Stropind cățelul pe bot,
Pe blănița sa, curată,
Ce abia a fost spălată,
De Tinica, o miloasă,
Fiindcă e cățel de casă.
Supărându-l pe Pufel,
L-a amenințat și el!
-Astăzi scapi de jumuleală,
Mâine îmi dai socoteală!
.
Schimbând locul sub alun,
Lângă curcan, băiat bun,
Ud și el, moțul pleoștit,
Timorat i-a povestit,
C-auzise pe stăpâni,
Că ei doi, sunt numai buni
De o ciorbă, răcitură,
Că și-așa în bătătură,
Sunt mulți tineri curajoși,
Mai voinici și inimoși.
.
Cocoșul, creasta își lasă.
-Să fugim grabnic de-acasă!
Știu o scorbură-n pădure,
Ne-om hrăni cu fragi și mure,
Și ne-om adapta și noi...
-Dacă vine vreun vulpoi?
Spune gânditor curcanu'.
Zi-mi, cum mă salvez, sărmanu'?
Fuga noastră n-are rost,
Să stăm ascunși până-n post!
.
S-au pitit o vreme bună.
Stăpânii prin bătătură,
I-au căutat zi de zi,
Că poate îi vor găsi.
Totul în zadar, a fost,
Până au intrat în post.
S-au ivit după trei zile.
Stăpâna, cu uluire,
Îi privește fericită,
Și e tare copleșită,
Findcă tristă, constatase,
Că cineva îi furase.
.
-Zău, că sunt de admirat,
Sărmanii cum au scăpat,
S-au și reîntors acasă!
Rosti foarte bucuroasă.
Cred că le-a fost tare bine,
În bătătură la mine!
Pentru dragostea ce-mi poartă,
Nu-i voi tăia niciodată!
.
Ca o morală:
.
Ce ați înțeles de-aici?
Când ai mintea ca un brici,
Te bazezi pe ea, în toate,
Și te salvezi și de moarte.
001.147
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 286
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 72
- Actualizat