Poezii

am intrat în bucătărie dimineața, dna L – cumnata dlui V, cu basmaua pe cap, aplecată deasupra mesei, cu picioarele strânse sub fustă, cocoțată pe scaun, citește din cartea de rugăciuni, cu

ABAurelia Borzin

0

0

nicio stare vom fi absenți dar muzica ne va ține pe linia de plutire nici nu ni se va băga sub piele cu sila nici nu ne va lăsa singuri un fel de yoga pentru suflet vom căuta o stare să nu

ABAurelia Borzin

0

1

și azi ți-aș fi datorat acest poem daca nu mi-ai fi dat jurnalul tău intim înțesat cu poeme dedicate, declarații e ca și cum mi-ai deschide dulapul cu lenjerie intimă e ca și cum m-aș holba

ABAurelia Borzin

0

3

dimineața aceasta nu s-a mai furișat tip-til tip-til încât ajunsă în dormitor să se năpustească asupra-mi cu flenduroasele-i poale nămila cântatul cocoșului îmi despicase somnul în două m-am

ABAurelia Borzin

0

0

să fi fost anul o mie patru sute optzeci și ceva când marcu a spintecat cu urletul lui burta foii în care-l îngropasem în ajun s-a ridicat ca un leu rănit de printre oasele cuvintelor acestui

ABAurelia Borzin

0

2

uneori amintirea acelei zile cu marcu care mă apucă apăsat de subsuori mă ridică la vreun metru de la pământ mă așază în șaua calului îmi strânge tâmplele ca o piele de cămilă din romanul

ABAurelia Borzin

0

4

mai degrabă aș fi putut face orice altceva decât să plâng avându-l în preajmă plânsul era pentru mine un act mult mai intim decât sexul ceva ce mă făcea să tremur de sens sau de

ABAurelia Borzin

0

0

liceeana aceea alergică care eram acum câțiva ani la culoarea roșie care se pedepsea dintr-un exces de pudoare și perfecțiune interzicându-și să mănânce dulciuri singurul aliment incomparabil

ABAurelia Borzin

0

2

ți-ai făcut meserie într-acolo unde privești să faci lucrurile să roșească sfioase că sunt doar picioarele mele drepte în mers foarfece retezându-ți privirea de trup ca și

ABAurelia Borzin

0

5

această întindere de cărți de oameni de blocuri de drumuri de amintiri dar mai ales această întindere de ani care mi se

ABAurelia Borzin

0

2

ca-ntr-un geamantan îmi ticsesc mâinile în gură cât mai multe să încapă și mi le trag ca pe-o funie groasă de sare în lungul gâtului până-n burtă la contabilizarea mațelor fac regulă

ABAurelia Borzin

0

1

mâine toate lucrurile vor reveni la loc ca o spirală căreia pur și simplu îi dai drumul mâine aceste lucruri își vor sfârși coada trenul prietenie și alte-alte-alte lucruri care vin odată cu

ABAurelia Borzin

0

2

ar trebui să urmeze viața ca o linie aș mai fi vrut să-i zic dreaptă dar e de parcă lucrurile nu se cumințesc odată ce stingi lumina încep să se adune învârtindu-se prin casă să se

ABAurelia Borzin

0

4

cum toate prind să miroase urât când mă gândesc la tine de fapt mă gândesc rar ca-ntr-o numărătoare cu obiectele dispuse la distanțe enorme de parcă te-aș urca într-un tren

ABAurelia Borzin

0

5

spre seară își ducea acasă singurătatea albă și umplea cu ea odaia cearșaful lume măruntă întinsă ca pe o foaie de aluat pentru a vedea ce se poate coace rămânea înfășurată de câteva

ABAurelia Borzin

0

2

în cămăși de fum luneca făcând lucrurile din jur la fel de imprecise fără contur hotar cosmopolite pipăind realitatea precum un orb ar cunoaște pentru prima dată o femeie

ABAurelia Borzin

0

0

lângă această fereastră cu ochii în casă așteptarea se reazemă de pereți proptindu-i ca o schelă pe părul meu mă cațăr ca pe-o frânghie până în golul gurii să te urlu prăbușindu-mă în

ABAurelia Borzin

0

5

să-ți cobori capul la nivelul pământului urcându-l cu picioarele ca pe-o roată să-l mergi până i se vor toci urechile, nasul, buzele, părul excrescențele... atunci să-l iei în mâini în

ABAurelia Borzin

0

2

ne întâlneam foarte ciudat urcam în transporturi diferite în gând îl urmăream cum ajunge în fața casei deschide poarta potrivește ceva timp cheia eu opresc lângă vulcanizare urc etajul

ABAurelia Borzin

0

4

Lumină nu pătrunde doar pe geam, vorbește lucruri mai convenabile decât cele citite printre gesturi printre degete știi ce vreau să aud, îi zicea nu în zadar urechile ei erau bijuterii de

ABAurelia Borzin

0

3

ai început să îmbătrânești îi zic pentru că nu mai crești iepuri înțelegi acest început de sedimentare al ființei dictat de lucruri care sunt la fel zi de zi iar tu nu mai faci nimic să

ABAurelia Borzin

0

5

Să-ți cobori capul la nivelul pământului urcându-l cu picioarele ca pe-o roată să-l mergi până i se vor toci urechile, nasul, buzele, părul... excrescențele... Atunci să-l i-ai în

ABAurelia Borzin

0

2

deopotrivă cu lucrurile care te înconjoară să fii cu mâinile ochii urechile picioarele… nesuferind de parcă ai fi între oglinzi cu fețele în exterior și urâtul ajuns la suprafața

ABAurelia Borzin

0

2

Scrânciob din mâinile și picioarele noastre să ne vindece de singurătate… Goi până la suflet cu carnea dezlânată cu oasele recopilărindu-ne… Domnul meu, pruncul meu, amantul meu moșierul

ABAurelia Borzin

0

0