Poezie
mâini
via marcu
1 min lectură·
Mediu
uneori amintirea acelei zile cu
marcu care mă apucă apăsat de
subsuori mă ridică la vreun metru de
la pământ mă așază în șaua calului
îmi strânge tâmplele ca o piele de
cămilă din romanul lui aitmatov
am văzut o omidă zvârcolindu-se
spasmodic sub lupa din mâna unui
copil convergând lumina am
văzut o jumătate de portocală în
mâna dianei răsucind-o pe din
interior cu o furculiță am
văzut ușa unui șifonier crăpată pe
verticală sub mâna lui tata în
timp ce o fixa strângând-o cu
cleștele în șuruburi am
văzut la national planet un
ginecolog-chirurg cu mâna în
vaginul unei lăuze
marcu adună merele pădurețe din
iarbă cu căpăstrul înfășurat în jurul
încheieturii mâinii drepte țipetele
mele îi încolăcesc liane brațele
până la brâu să nu-l muște calul
care se întinde înfometat zmuncindu-i
(-le) amintirea acelei zile cu mâini în erecție
044.073
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurelia Borzin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Aurelia Borzin. “mâini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurelia-borzin/poezie/13915469/mainiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sa stii ca ai crescut mult de la pansamente incoace. sper sa mai vina texte cu marcu. se vede luciditatea matur asumata si filtrarea responsabila a realitatilor prin prisma poetica. citit cu placere.
0
Bine te-am găsit!
Am găsit aici și am citit cu plăcere, o poezie credibilă, consistentă și sigură de sine, scrisă într-un limbaj de o simplitate, o căldură profundă care pe mine mă emoționează.
Ultima strofă e preferata mea.
Ai totuși câteva imagini care mi se par.... De ex. ultima. Sau poate sunt eu de modă veche.
Salutări Chișinăului.
Doru Emanuel
Am găsit aici și am citit cu plăcere, o poezie credibilă, consistentă și sigură de sine, scrisă într-un limbaj de o simplitate, o căldură profundă care pe mine mă emoționează.
Ultima strofă e preferata mea.
Ai totuși câteva imagini care mi se par.... De ex. ultima. Sau poate sunt eu de modă veche.
Salutări Chișinăului.
Doru Emanuel
0
Cât mă bucur că agonia rămâne/ crează un spațiu al comunicării și al re-găsirilor. E o poezie dintr-un ciclu inchegat/legat (ce-l putin asa mi-l doresc) - imaginea din final este, oarecum, motivată și-și are locul ei citită în contextul celorlalte poeme. Mulțumesc pentru apreciere!
0
Ecaterino,
Cred că ești unul din cititorii agoniei care chiar urmărești în-de-aproape poetii de pe acest site: urcușurile, avânturile și coborâșurile. Mulțumesc de ochi analitic.
Aurelia
Cred că ești unul din cititorii agoniei care chiar urmărești în-de-aproape poetii de pe acest site: urcușurile, avânturile și coborâșurile. Mulțumesc de ochi analitic.
Aurelia
0
