Poezie
mâini
via marcu
1 min lectură·
Mediu
uneori amintirea acelei zile cu
marcu care mă apucă apăsat de
subsuori mă ridică la vreun metru de
la pământ mă așază în șaua calului
îmi strânge tâmplele ca o piele de
cămilă din romanul lui aitmatov
am văzut o omidă zvârcolindu-se
spasmodic sub lupa din mâna unui
copil convergând lumina am
văzut o jumătate de portocală în
mâna dianei răsucind-o pe din
interior cu o furculiță am
văzut ușa unui șifonier crăpată pe
verticală sub mâna lui tata în
timp ce o fixa strângând-o cu
cleștele în șuruburi am
văzut la national planet un
ginecolog-chirurg cu mâna în
vaginul unei lăuze
marcu adună merele pădurețe din
iarbă cu căpăstrul înfășurat în jurul
încheieturii mâinii drepte țipetele
mele îi încolăcesc liane brațele
până la brâu să nu-l muște calul
care se întinde înfometat zmuncindu-i
(-le) amintirea acelei zile cu mâini în erecție
044.064
0
EȘ