Poezie
Poem în acte
eu-el
1 min lectură·
Mediu
ne întâlneam foarte ciudat
urcam în transporturi diferite
în gând îl urmăream
cum ajunge în fața casei
deschide poarta
potrivește ceva timp cheia
eu opresc lângă vulcanizare
urc etajul 2
zăbovesc să găsesc cheia
el potrivind
eu zabovind
intram intr-un spațiu
cu tristețea apropiată
care ne deschidea sângele
și nu mai puteam adormi
noaptea și somnul
inhalându-se unul pe altul
încât abia de mai reușeam
să le urmărim conturul
într-o efervescentă mișcare
...în dimineață s-adormim
grași de lumină
deznodați
dezlegați de șireturi
cu gâturile lungi
cu burțile mari
gata să naștem
tristețea
044.480
0
