pe părul meu mă cațăr

Aurelia,
Un text în care se strigă, se țipă, se urlă, deși
\"lângă această fereastră cu ochii în casă
așteptarea se reazemă de pereți\"
și eram predispus, ca cititor, mai curînd spre accentuarea unei stări melancolice decît spre
\"pe părul meu mă cațăr
ca pe-o frânghie\"

În fine, apreciez curajul cu care însușești noile formule poetice!

Ca expresivitate îmi plac mai ales aceste rînduri:
\"prăbușindu-mă în mine
ca-ntr-un borcan
cu viața fugită prin găuri de șoareci\"

Și dacă tot suntem la un atelier de poezie ți-aș sugera să schimbi în loc de \"mîini\" - \"palme\".
Și în genere, ai avea numai și numai de cîștigat dacă ai apărea mai des pe acest site, inculisv cu comentarii!

Multă inspirație!

surprins de \"pe părul meu mă cațăr / ca pe-o frânghie / până în golul gurii / să te urlu\". sunt versuri bine-scrise (cu talent), reusind sa transmiti un mesaj venit (dintr-odat\') din mai multe parti...
mi-o placut si :\"cu viața fugită prin găuri de șoareci / viața aceasta lunecându-mi ca o apă printre degete // ca un vierme în agonie / pe suprafața încinsă a propriilor mâini\".
felicitari

cu stima, blueboy

felicitări pentru poem.
frumos: \"pe părul meu mă cațăr/ca pe-o fânghie\"
cu prietenie,
p.parvescu

Dle Popa, de-acord cu sugestiile dvs.
Petruț, Cornel, merci pentru aprecieri.

uite in poezia asta te recunosc! imi place, pt ca e o stare limita autentica
nice to meet u again