Poezie
pe părul meu mă cațăr
...ca pe-o frânghie...
1 min lectură·
Mediu
lângă această fereastră cu ochii în casă
așteptarea se reazemă de pereți
proptindu-i ca o schelă
pe părul meu mă cațăr
ca pe-o frânghie
până în golul gurii
să te urlu
prăbușindu-mă în mine
ca-ntr-un borcan
cu viața fugită prin găuri de șoareci
viața aceasta lunecându-mi ca o apă printre degete
ca un vierme în agonie
pe suprafața încinsă a propriilor mâini
054286
0
Un text în care se strigă, se țipă, se urlă, deși
\"lângă această fereastră cu ochii în casă
așteptarea se reazemă de pereți\"
și eram predispus, ca cititor, mai curînd spre accentuarea unei stări melancolice decît spre
\"pe părul meu mă cațăr
ca pe-o frânghie\"
În fine, apreciez curajul cu care însușești noile formule poetice!
Ca expresivitate îmi plac mai ales aceste rînduri:
\"prăbușindu-mă în mine
ca-ntr-un borcan
cu viața fugită prin găuri de șoareci\"
Și dacă tot suntem la un atelier de poezie ți-aș sugera să schimbi în loc de \"mîini\" - \"palme\".
Și în genere, ai avea numai și numai de cîștigat dacă ai apărea mai des pe acest site, inculisv cu comentarii!
Multă inspirație!