Atropa Belladona

Se spune că dragostea este înălțătoare! Pe dracu! Poate încălțătoare! Sau, poate, înălțătoare o fi la 20 de ani, nu știu, că nu-mi mai amintesc, dar la patruzeci și, trecute, fix, atunci când te

Pronto, pronto! Cu Ina Cârlan…A dracu’ italieni de baltă, nici românește nu știți… Cu Ina, vă rog, pămpălăilor! Si, si…sisi voi, nu eu, da, aștept… Alo, Ina, te pup, soro, lasă-mă să vorbesc,

mi se fâlfâie o lene și-o lehamite mă sete cărți scrumiere haine groase gânduri sparte și șosete larg deschid fereastră stropi cerul coase la mașină stradă udă bălți și gropi câinii

Dragii mei, Sper ca scrisoarea mea să vă găsească sănătoși la minte, ceea ce mie nu mi se poate reproșa, că e foarte chinuitor să-ți treacă pe lângă urechi tot felul de gloanțe explozive sau

Tărăboismul vine de la termenul dacic tarabostes (pileati), în traducere liberă tărăboi nobil. I se mai poate spune hărmălăgism sau tămbălăgism. Că epigramiștii au la dispoziție mai mulți termeni,

și dinspre mine astăzi nu prin da spre mâine poate tu sau poate noi altfel la fel mai răi de buni mai buni nebuni vom sta în mers spre nicăieri lumini și umbre în defel să strige mut cu

Dragii mei fani, Să știți că, de data asta, sunt întoarsă bine, după ce-am fost dusă rău, c-atunci când eram dusă bine, eu nu credeam. Acuma cred, dar, ceva mai puțin ca data trecută cu

Popa nostru cic\' ar vrea Azi, să scoată cartea care, Pare-a fi o treabă grea. Sau, mă rog, o treabă mare.

Fiind Ion Diviza, în primul rând, un mare epigramist, iar în al doilea rând, un mare poet, cu atât mai rău ne pare în al treilea rând, unde, deja, nu se mai vede fără pașaport! O astfel de valoare

Mă pune naiba, (că pe mine des de tot mă pune naiba să-l caut cu lumânarea), deci, mă pune naiba zilele trecute și m-apuc de bădădăit pe net. Din una-n alta, dau peste un articol care zicea, printre

În general, poezia modernă este poezia cu mai multe curente, fiecare curent fiind mai ceva decât curentul Humboldt sau El Nino. După cum se poate bănui, curentul este o masă apoasă sau de aer, care

Deviza epigramistului modern: Scârța, scârța, tastatura, Azi bat tasta, nu-mi bat gura! Epigramistul nu face fițe, dar face față. Când face față, îl doare-n spate. Deși îl doare-n spate,

Mă văd nevoită a vă da vești foarte rele pentru Agonia, dar, nu înainte de a menționa că, singurul lucru de care nu m-am putut feri niciodată în viața mea, au fost OZN-urile. Cum intră unul în