Aprinzi o lumânare și o privești cum arde tihnit, încet… Cum se topește ceara… cum fitilul strigă după o pală de vânt să-i vină-n ajutor și să domolească dogoarea ce-l cuprinde… și ți se face milă
Aș admira cu osebit nesaț
Splendoarea ochilor ciocolatii…
Dar mi-e că poate sunt furați
Și întrupați din ierburile mării…
M-aș cufunda ca într-o adiere
De vânt, în buzele-ți de miere…
Dar
E noapte-n cer – pământ uscat de glasul tău –
Și vântul plânge-ncet la geamul meu
Si luna tremură de dorul tău
Și stelele… oh! stelele privesc
Cum mă zdrobesc în somn nebun
Și mă ucid și mă
Un înger alb și bun
Se pierde-n spuma unui val
De-argint în nori de fum…
Își pierde-aripile-ntinate
De un amor prea des zdrobit
Și stins sub clar de lună-n răsărit…
Se duce-ncet,amar
Suflarea unui cer deschis,
Din nori de lacrimi ce-au cuprins
Tristețea unui fulgușor,
Mângâie-ușor
Un fir de trestie stingher
Rămas pustiu, cuprins de ger,
Ce zgribulește înghețat
De-amor
E trist, amarul să mi-l cânt
Din goana unui vis de vânt,
Ce se-nfioară-ncet arzând
Un pui de om…
Un om ce s-a născut plângând,
Și viața și-a trăit râzând
Și-acum se stinge tremurând
Cu un
Cu suflul glasului pierit
Și sterp de un amor secat,
Te lași purtat
De-un val ce-a suferit
Mânia stâncilor și-a lunii,
Strivit pe țărmurile lumii
Pentru-un păcat neînfăptuit…
Și pentru pala
Nopți triste,
Nopți de-nceput de lume
Sau de sfârșit de-amor,
Pustii…
Nopți alungate,
Nopți fără clar de lună
Sau de întunecimi de sori,
Reci…
Nopți înfierate,
Nopți cu vise stranii
Sau
Nimic din ce ți-am spus
N-a fost adevărat,
Și-aș fi-ncercat
Să-ți spun că te iubesc,
Și-ai fi iertat
Că te-am mințit
Și c-am strigat,
Precum un biet descreierat,
Că te urăsc
Și că în
În tulburarea unui început de lume
Un înger frânt, temându-se de cer,
\'Cerca să-adune
Ceața într-o coajă de senin
Și negura-ntr-o mână de sclipiri...
............................................
Un înger blând
Cu chipul de zăpadă,
Și-o buclă brună
Se-nfioară-ncet
Deasupra ochilor,
Ai inocenței pradă,
Și-a buzelor
De un carmin ascet...
Sub mâna ei
Cea mică și
Din luminarea florii de zăpadă
Și-ntunecimea unei nopți de pradă
Te-ai întrupat... și-ar fi rămas să vadă
Și soarele din cer, și luna fadă
Ce se ridică dintre nori,
Un chip,
O
Străfulgerarea unei stele ce se stinge
Mi te-a adus acum în minte,
Cum mă priveai prin ceața dulce
A-nseninării unei dragoste crescânde...
Și te-am dorit, o clipă, pentru tine
Și-un secol de
\"Ce zi senină!\"
Zâmbi copilul cu ochi lucitori,
Atât de blândă...
Și-atât de plină
De soare și flori...
\"Ce zi senină!\"
Gândi femeia cu buclele-n vânt,
Cu cer de opale,
Și-arome de
AT