Poezii

Închide-ți ochii, iubito, Și-ascultă-mi suflarea în șoapte Prin vântul ce-adie între frunze Și-n lacrima ploii din noapte... Și mângâie-mi părul, iubito, Cum numai tu știi că-mi

ATArion Tiberiu

0

0

A nins un fulg de rouă Pe-o filă de poveste Și se simțea,sărmana, Pierdută-ntr-un castel... Și-n pacea ce-a urmat-o Au inceput sa cadă Lumini de sorți Și umbre De morți fără de chin...

ATArion Tiberiu

0

0

Spune-mi,de ce nu mă mai știi?.. De ce mă vezi și nu mă simți? De ce te simt și mă-nfior De gheața-n care mă alinți?!.. Spune-mi,de ce nu mă mai vezi?!.. De ce nu mă auzi când plâng?!...te

ATArion Tiberiu

0

3

Hoinăresc prin parcu-n amurg, Cu doar lumina de plumb Care-mi merge alături, străină... Iar cerul păgân Mă privește-nciudat Închizând intre pleoapele-i surde Lumina... Strivesc între

ATArion Tiberiu

0

1

Stânga e dreapta Și lumina e intuneric... În dimineața nopții Și-n viata morții Te-am urât iubindu-te nebunește Și te-am alungat chemându-ți numele, Strigându-te in șoapte, Îmbrățișându-te cu

ATArion Tiberiu

0

0

Am murit in zori Cu capul așezat pe-o piatră cenușie… Nu-mi mai doream decat o vorbă bună În răsăritul unui biet apus… Mi-a așezat pe ochii stinși, Sărutul cel din urmă, Un nor stingher pe-un

ATArion Tiberiu

0

0

Aș vrea sa plâng, Când plâng, Prin ploi Și nopți de vânt, Să nu mă vezi... De m-ai vedea Þi-ai zice c-a fost ploaia Ce mi-a udat obrajii Iar ochii mi-a uscat… Și te-ai minți ca glasul În

ATArion Tiberiu

0

1

Se stinge ziua-ntr-un apus de soare… Aud chemarea trupului ce moare Răpus de trudă în asfințit de ceas… Aș vrea să-ți spun, în șoaptă, “Bun rămas!”… Să te iubesc în ultimul sărut Și să mă sting

ATArion Tiberiu

0

0

M-am aplecat timid Spre ochiul tremurând, Și m-am privit… Sau as fi vrut să mă privesc Căci nu m-am regăsit… Mi-am cautat obrazul În iazul fremătând, Și l-am atins… Dar nu-l puteam

ATArion Tiberiu

0

0

E frig, e vânt şi plouă stins, Singur în lume şi învins De-amor,de-o lume făr’de rost Mă-ntreb amar:să fiu un prost? Să cred în ce nu poate fi? Sau să

ATArion Tiberiu

0

0

Şi te-am privit atâta doar…într-un minut… Ce scurt moment…şi cât de mult Te-am aşteptat să îmi vorbeşti Şi să-mi şopteşti încetişor, Cu glas de

ATArion Tiberiu

0

0

O ploaie-am strâns in pumn În ochiul înghețat al unui idol in amurg Și-am aruncat in norii triști Durerea mea din suflet S-o sting într-un ecou… Plângea ascuns in noapte Un demon al

ATArion Tiberiu

0

0

Nu vreau să lupt cu lumea voastră, O lume goală de virtuți, O lume plină de orgolii Și de avuți și de limbuți… De morți tăcuți și de pierduți… Nu înțeleg cum, încă, credeți Că veți putea,

ATArion Tiberiu

0

1

Nu plângeți pentru mine, cel ce mor, Nu suspina tu, piept cu dor, Ci te mângâie c-am plecat Spre-un loc mai bun, gol de păcat Și de amar și de dureri… Nu spun că-am suferit prea mult… Ziua de

ATArion Tiberiu

0

1

Am vrut să fiu un nesupus, Am încercat să cred în mine… Dar m-ați certat și m-ați răpus Și-ați spus că-i rău să cred în bine… Ați spus că a iubi-i păcat, Că moare acel ce nu urăște… Și-atunci

ATArion Tiberiu

0

0

Din nepăsarea unei amintiri de-o zi Și din durerea unui an de-o clipă Am încercat să sper c-ai să revii… Am vrut să știi că fără tine nu sunt viu, Că mă topesc, să știi cât ești iubită, Dar

ATArion Tiberiu

0

0

Dacă nu te-aș iubi, Aș zice că-i o nebunie, Din partea ta, să-mi spui că un amor Neîmpărtășit e un calvar… Dacă nu te-aș iubi, Aș înțelege mai ușor De ce zâmbești atât de trist, Când îți

ATArion Tiberiu

0

0

Aș admira cu osebit nesaț Splendoarea ochilor ciocolatii… Dar mi-e că poate sunt furați Și întrupați din ierburile mării… M-aș cufunda ca într-o adiere De vânt, în buzele-ți de miere… Dar

ATArion Tiberiu

0

0

E noapte-n cer – pământ uscat de glasul tău – Și vântul plânge-ncet la geamul meu Si luna tremură de dorul tău Și stelele… oh! stelele privesc Cum mă zdrobesc în somn nebun Și mă ucid și mă

ATArion Tiberiu

0

0

Un înger alb și bun Se pierde-n spuma unui val De-argint în nori de fum… Își pierde-aripile-ntinate De un amor prea des zdrobit Și stins sub clar de lună-n răsărit… Se duce-ncet,amar

ATArion Tiberiu

0

2

Suflarea unui cer deschis, Din nori de lacrimi ce-au cuprins Tristețea unui fulgușor, Mângâie-ușor Un fir de trestie stingher Rămas pustiu, cuprins de ger, Ce zgribulește înghețat De-amor

ATArion Tiberiu

0

0

E trist, amarul să mi-l cânt Din goana unui vis de vânt, Ce se-nfioară-ncet arzând Un pui de om… Un om ce s-a născut plângând, Și viața și-a trăit râzând Și-acum se stinge tremurând Cu un

ATArion Tiberiu

0

1

Cu suflul glasului pierit Și sterp de un amor secat, Te lași purtat De-un val ce-a suferit Mânia stâncilor și-a lunii, Strivit pe țărmurile lumii Pentru-un păcat neînfăptuit… Și pentru pala

ATArion Tiberiu

0

0

Nopți triste, Nopți de-nceput de lume Sau de sfârșit de-amor, Pustii… Nopți alungate, Nopți fără clar de lună Sau de întunecimi de sori, Reci… Nopți înfierate, Nopți cu vise stranii Sau

ATArion Tiberiu

0

2

Nimic din ce ți-am spus N-a fost adevărat, Și-aș fi-ncercat Să-ți spun că te iubesc, Și-ai fi iertat Că te-am mințit Și c-am strigat, Precum un biet descreierat, Că te urăsc Și că în

ATArion Tiberiu

0

2

În tulburarea unui început de lume Un înger frânt, temându-se de cer, \'Cerca să-adune Ceața într-o coajă de senin Și negura-ntr-o mână de sclipiri... ............................................

ATArion Tiberiu

0

1

Un înger blând Cu chipul de zăpadă, Și-o buclă brună Se-nfioară-ncet Deasupra ochilor, Ai inocenței pradă, Și-a buzelor De un carmin ascet... Sub mâna ei Cea mică și

ATArion Tiberiu

0

0

Din luminarea florii de zăpadă Și-ntunecimea unei nopți de pradă Te-ai întrupat... și-ar fi rămas să vadă Și soarele din cer, și luna fadă Ce se ridică dintre nori, Un chip, O

ATArion Tiberiu

0

1

Străfulgerarea unei stele ce se stinge Mi te-a adus acum în minte, Cum mă priveai prin ceața dulce A-nseninării unei dragoste crescânde... Și te-am dorit, o clipă, pentru tine Și-un secol de

ATArion Tiberiu

0

1

\"Ce zi senină!\" Zâmbi copilul cu ochi lucitori, Atât de blândă... Și-atât de plină De soare și flori... \"Ce zi senină!\" Gândi femeia cu buclele-n vânt, Cu cer de opale, Și-arome de

ATArion Tiberiu

0

0