Poezie
Noapte uscată
1 min lectură·
Mediu
E noapte-n cer – pământ uscat de glasul tău –
Și vântul plânge-ncet la geamul meu
Si luna tremură de dorul tău
Și stelele… oh! stelele privesc
Cum mă zdrobesc în somn nebun
Și mă ucid și mă răzbun
Pe tot ce ți-a făcut vreodată rău…
Cum îmi strivesc buzele reci,
Ce n-au vrut să îți strige să nu pleci…
Cum mâna stângă mi se uscă moartă,
Căci a putut închide-o poartă,
Dar nu… și te-a lăsat să pleci…
Cum focul din priviri mi s-a uscat
Și inima din piept s-a îmbătat
Cu-amarnicul venin de-amor uscat
De vanitate… ce păcat!…
……………………………………….
Te-ai dus pe veci… și ai avut dreptate,
Și te-ai ascuns, te-ai cufundat în noapte,
În noaptea vieții mele… în moarte…
002.653
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Arion Tiberiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Arion Tiberiu. “Noapte uscată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/arion-tiberiu/poezie/67895/noapte-uscataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.