Nemuritorul

Topit de un picur de ploaie, sfâșiat de o aripă de ceară, luminat de un ungher de noapte el privea cum căldura i se prelinge tăcută din suflet... Știa ca va trăi, și nu vroia să fie... ar fi murit pe raza de tăcere ce iși cerea tributul și era prea mișel! ...Știa ca va sa moară trăind in neființă... A incercat sa fugă,nebun, să se ascundă să scape in firida din colțul unui nor și a simtit că-e liber... cum din păcat, se spune, că s-a nascut uitarea.. ...el a uitat sa moară trăind o clipă-n zbor...