Jurnale

L-am întâlnit În prima zi a lumii, Sublim melanj De neguri și senin! Vroiam să-ntreb -Si nu-I puteam vorbi!- Ce rost voi fi având...? L-am așteptat Și-am căutat întruna Un semn să-L

ATArion Tiberiu

0

0

Privea cu nepăsare lumina ce se stinge și-i picură petale pe ceara din mormânt... nu l-a văzut... nici n-a știut că este... decat a îndrăznit să creadă intr-un basm...

ATArion Tiberiu

0

0

Privea adânc, tăcutul și vrut-a mort să fie, sau viu...nu mai conta... Să fi avut o mie de sori și-un cer de stele, le-ar fi ascuns departe, departe de Pamânt, cum și-a săpat

ATArion Tiberiu

0

0

Aș vrea să-ți simt venirea... Și-aș vrea să nu te văd... Aș vrea să fiu cu tine, Și simt că mă vreau singur... Aș vrea să fii cu mine, Să stai..să mă privești... Să-mi iei durerea-n palmă, S-o

ATArion Tiberiu

0

0

Când voi înceta să visez deschizându-mi sufletul unui necunoscut arzător voi bate la poarta ce te ascunde cerându-mă inăuntru.. Atunci...voi începe să iubesc simțind moliciunea vântului pe

ATArion Tiberiu

0

1

Topit de un picur de ploaie, sfâșiat de o aripă de ceară, luminat de un ungher de noapte el privea cum căldura i se prelinge tăcută din suflet... Știa ca va trăi, și nu vroia să fie... ar fi

ATArion Tiberiu

0

3

\"Știi..ți-am adus o floare\" Îi spuse inocentul Cu ochii înlăcrimați.. \"Să o ai in grijă zilnic Și să nu-o lași să moară...\" ---------------------------- Ea nu-o lăsă să moară... Iar

ATArion Tiberiu

0

0

Aprinzi o lumânare și o privești cum arde tihnit, încet… Cum se topește ceara… cum fitilul strigă după o pală de vânt să-i vină-n ajutor și să domolească dogoarea ce-l cuprinde… și ți se face milă

ATArion Tiberiu

0

0