Antrei Kranich

ca amu stim cu totii ca intelighentia noastra vulvara cam asa isi tine discursurile in aulele de sub plopi, in mireasma micilor. si ca intelighentia asta acopera cam muuult procent din populatiune.
la inceput e o neconcordanta de timpuri: incepi cu prezentul si brusc aluneci spre trecut.

At

va multumesc pentru completare. intelesesem sensul, dar m-am jucat putin cu cuvintele. :-)

va mai astept,
cu prietenie,
At

angela spinei,
cu jocurile tale mi-ai descusut o parte din text. cealalta parte are forma de para. :-)

liviu ofileanu,
as fi vrut eu ca textul sa glorifice Poezia, sau n-as fi vrut. pana la urma insa, textul e mai mult teluric. se taraste spre si dinspre scorbura.

nache mamier angela,
sper ca iritarea sa aiba totusi efecte benefice. :-) textul nu e nici mai mult, nici mai putin, decat urletul unui laiol.

va multumesc pentru semn si vizita,

cu prietenie,
At

eugenia reiter,
surprins de recomandare, cu atat mai mult cu cat am ezitat destul de mult pana sa postez textul. tot recitindu-l, incet incet a inceput sa-mi placa. :-)

mcm,
amu stii cui ii revine decizia de postare. ma bucur ca ti-a placut. promit sa mai scriu la nervi. :-)

LIM,
onorat de vizita, incantat ca am transmis ceva, desi recunosc ca textul e cumva rasucit spre mine.

cristina andrei,
ca la jocul acela, stii? una alba, una neagra. n-am planuit sa fac 2 texte intr-unul, cel mult 2 planuri intersectate.

posogan horea,
ai gasit unul dintre vartejurile acestui text. si mai sunt multe...

nica madalina,
sunt constient de dantelarie, ma lupt cu ea de cca 1 an, sunt bucuros sa constat ca incet incet am inceput sa renunt la ea.

liculescu constantin,
onorat de comm si mai ales ca textul ti-a placut.

iustina daniela cucu,
da, dar si perele se mai strica uneori, desi unii ar spune ca asa sunt mai zemoase. :-)

alina manole,
e cumva o proiectie a mai multor stari. si dobermanul si cearsaful si altele pot subtitui aceste stari. ma bucur ca ai gasit un vers intreg care sa-ti placa. si da, ai dreptate, e un text asa si asa. desi nu e exclus sa fie mai mult spre asa. :-)

petrut parvulescu,
cred ca de acum incolo o sa scriu doar cand mi s-or intoarce piticii acasa. si vor lasa usa deschisa, ca sa se strecoare carmina burana prin ureche. :-)

vlad sibechi,
inseamna ca impartasim un punct comun: si eu si tu nu prea mai avem timp in ultima vreme ca sa dam pe agonia de poemele cu adevarat bune. :-)

raul ionut coldea,
uneori, cand scrii la furie, limbajul uita de dantelarii si textul se transforma in sacal. si e mare iubitor de sange.

acum va multumesc si mai multe nu, ca mi-a pus iar botnita si de data asta (ce rusine!) rochita de culoarea coniacului. si tre\' sa plec la plimbare in parc.

plecaciune,
At

frumos poem ai inramat. e ceva intre ritual si nostalgie, bine conturat si spus atat cat sa prinda.

At

desi subiectul nu este neaparat nou, ca si tipologia personajului de altfel, ceea ce mi-a placut in mod deosebit este scriitura. ai senzatia ca stai dinaintea unei masinarii, cu toate rotitele si motorasele bine unse. adica se simte ca autorul stie sa inchege atmosfera, sa aduca prin apropouri si insinuari personajele tot mai aproape de trasaturile lor distincte. cred ca este mai mult un fragment explicativ, liant intre alte fragmente. necesar de altfel pt conturarea conflictului.
am sesizat o mica scapare: \"dădu-se\".

ca ansamblu sunt curios cum e dusa mai departe intriga.

At

te dezmeticesti cam greu dupa ce citesti. mai ales ca, desi puternic individualizat, poemul se lipeste de cititor si-l musca de grumaz pana-l tranteste. violent si alunecos ca pielea sarpelui. punct.

At

din contra, izul asta de alintatura da savoare poemului. ca pana la urma, vorba proverbului: daca-i cal sa traga, daca-i popa sa ceteasca, daca-i femeie sa se pisiceasca. :-)
doar cu rembrandt nu sunt eu de acord. desi poate as sta in cumpana.

At

inceputul mi-a dat senzatia unui haiku. e ceva din peisajul trasat din cateva tuse, in care cititorul e invitat sa se adanceasca atat cat doreste.
apoi versurile cu care mi-am intitulat commul. oofff, sunt si simple si adevarate. si bantuie.
doar partea cu pierderea inocentei mi se pare un picutz cliseistica, dar nu intr-atat incat sa tulbure poemul. mai ales ca ultimul vers e in ton cu atmosfera.

At

nu neg forta poemului si amintirile pe care le scoate la suprafata. ma opresc insa la cacofonii, care poate sunt voite.

cu prietenie,
At

textul e de atelier:
1. 2 pleonasme
2. repetitii obositoare intr-un volum de cca 1/2- 1 pag, cat are textul
3. introducere pretentioasa dpdv al constructiei
4. secvential, se incadreaza in filmulete de pe youtube (asa ceva trebuie sa tii intr-un carnetel si sa-l folosesti la conturarea unor personaje/ situatii)

ma mir cum editorii au lasat sa treaca textul, neinvocand (macar) argumentele gramaticale.

At

stimate domnule dumitru,

se pare ca a fost o noapte cu inspiratie pentru dvs. eu unul am fost atat de inspirat, incat nici nu stiu cand am adormit. ce sa-i faci, daca nu-s obisnuit cu prea cunoscutele naravuri moldovenesti?

e jucausa poezuca, are un fel de jem\'enfichism, in plus e un fragment de lectie despre istoria neamului nostru, despre izbanzile pe care (nu) le-ar fi avut marii nostri voevozi daca le-ar fi lipsit (din suflet, sub baldachin) amantele/ zvacul de vigore.

amu am si eu totusi o dezamagire. aseara gasisem un cuvant frumos, un cuvant cumva fusiform, subtirel si dedublat, cu diferite nuante de roz si acea moliciune, si acea fierbinteala care tulbura mintile.

dar acel cuvant, adicatelea cel cu L., nu apare in poezuca de fata. pai se poate?

plecaciune,
At

liviu,

multumesc frumos pt urari. oarecum uimit de trecere, mai ales ca textul s-a ingropat demult intr-ale arhivei.
iti doresc cu intarziere sa ai parte de sarbatori frumoase si de un condei vanjos, pus pe fapte mari. :-)

cu prietenie,
At

batrane 3d,
ca intotdeuna ma bucur sa te ravad.
multumesc frumos pt vizita.

mihai,
ciudat sa-ti invoce r&bul, eu mi-am citit textul de 50 ori si nu mi s-a parut greoi. chiar daca mi s-ar fi parut insa, oricum l-as fi lasat asa, pt ca n-am urmarit sa pun pe tava un purcelus gustos, nici sa le dau cititorilor o cana fina de lapte. :-)
considera textul asta ca pe orice altceva, numai muzica si masaj spiritual nu.
si atunci poate o sa-ti placa.
multumesc pt semn.

cu prietenie,
At

diana,
textul e o autoterapie care se pare ca a dat gres si, asa cum ii spuneam azi cuiva, a inceput sa ma bantuie. sensurile sunt mult prea fruste si apropiate de realitate ca sa nu ma-ntoarca undeva, la masa grea, din stejar, rostogolita de vant.
dar e un fel de promisiune personala de asumare a bubelor, macar o singura zi pe an.

multumesc pt semn,
cu prietenie,
At

imi amintesc de la primele texte citite, ceea ce m-a frapat e naturaletea, atat de flagranta fata de zorzoanele si tablaria considerate necesare unei opere, incat par nesincere.
stiu ca parca fusese odata si o polemica apropo de asta. :-)
ca si atunci, continui sa consider ca forta textelor tale sta tocmai in acea naturalete si cu atat mai mult nu o cred disimulata.

At

ca senzatie, cam asta simt prima data cand dimineata ies pe balcon. inlocuirea unui ou urias cu altul, felinarele inca aprinse, deja fara noima, primii oameni reinviati, apophis inapoiat haosului de catre ra. dar si noaptea are farmecul ei, asa cum ai spus, miroase a femeie si a felina.

At

brrrr. nu e de-ajuns ca ma murase ploaia dimineata, acum plec de aici plutind, ca un sloi, in cine stie ce mari.
fascinant orasul tau!

At

ca ansamblu imi place. putin mai greoi insa in a doua parte. fa-i ceva sa tresara.

At

frumos si concentrat.

cu prietenie,
At