Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

heart shaped glasses

3 min lectură·
Mediu
nemîncat de patru zile. mda. dacă aș avea un playlist ar fi o singură piesa: i feel good. nici măcar nu mă doare așa de tare încît să cad decent pe stradă de beat ce sînt. la o adică ce? taică-su a batut-o cînd a aflat că nu mai e virgină și n-a vrut să mai pomenească de mine. apoi vine într-o duminică unul la ea și totul se duce dracului. da alma și cînd a văzut numele tău mi-a zis că ne potrivim perfect. adică tu cele șapte pisici ale tale și eu cu idioțenia că oamenii sînt frumoși doar dacă au trei straturi de pămînt peste ei. nici nu mă doare așa tare încît să cred ce spune ministrul mediului că în următorii 20 de ani ne vom deșertifica. nu mă doare așa de tare încît să urlu decent ca să-l putem cataloga drept urlet. aș fi vrut să văd turtles can fly. can i fly? mi-aduc aminte cînd am fost în austria la catedrala din melk stăteam la fîntîna arteziană și culegeam șilingii pe care austriecii îi aruncau în fîntînă să le poarte noroc. probabil de-acolo mi se trage. da alma în sfîrșit o femeie căreia să-i pot spune pe nume pe numele ei de femeie. a nu ți-am spus că într-un moment de tîmpenie m-am suit pe statuia sfîntului gheorghe din pesta și-am rămas agățat de coada calului pînă au venit pompierii să mă coboare. astăzi inventez personaje. adică tu alma exiști doar pentru că în țeasta mea meșteșugarii s-au pus pe treabă și au desenat pe hîrtie un chip. bizarerii. nu mă lua în seamă. acesta e un fel de a vorbi singur. nimic mai mult. mi-am dat seama că viața e o repetiție. dar nu prea știu pentru ce. poate pentru un spectacol cu tudor gheorghe care nu mai are loc. poate o repetiție pentru o moarte mai senină. ce știu eu. eu nu știu nimic. eu sînt peter pan. sau poate că e o repetiție pentru alte vieți în care punem oamenii în mișcare doar cu puterea gîndului. hm. i.m running out of options. hai să vorbim despre tine. uneori mi te închipui ca un videoclip de marilyn manson în variantă necenzurată. sau ca o doză de bere neagră băută dis-de-dimineață. da alma tu nu exiști dacă nu vreau. mi-aș face o funie din toate momentele în care am crezut în oameni și m-aș spînzura. nu știu găsesc eu un loc. de barba lui dumnezeu dacă o fi avînd barbă de mîinile tale de ceva găsesc eu nu duc lipsă de imaginație. ca de exemplu una care s-a culcat cu altul de ziua mea. sau alta care s-a culcat și ea cu altul pentru că semăna cu mine. astăzi sînt calm. astăzi nu scriu. astăzi vreau să spun lucrurilor pe nume. sau poate am să încep să cred în ceea ce spune ministrul mediului. că în 20 de ani ne vom deșertifica și asta nu se rezolvă cu fonduri europene. mă gîndesc daca mi-ar sta bine cu ochelari. tu îmi spui că sînt un bărbat frumos roșesc schimb subiectul. da alma sînt peter pan. and i can fly.
055096
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
525
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

emilian valeriu pal. “heart shaped glasses.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/proza/1822817/heart-shaped-glasses

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@popescu-valentinPV
Popescu Valentin
Stii cum decoleaza rachetele, este o explozie controlata. Cam asta se petrece aici si chiar daca in primele zece secunde motoarele lucreaza in gol, pana la urma racheta se desprinde. Dar vorbind la rece ceea ce mi se pare ciudat este ca reteta functioneaza de fiecare data (cu mici exceptii) si reusesti sa te rupi de lucrurile tepene de aici.
0
@emilian-valeriu-palEP
Valentin, avem nevoie de rachete ca sa ne dea senzatia ca ajungem undeva desi stam pe loc. Mutumesc de semn.
0
@ligia-parvulescuLP
Ligia Pârvulescu
Intotdeauna mi-a placut cum scrii. Aici in plus mi-a atras atentia titlul, pentru ca stiu si-mi place melodia. Din text in mod special mi-a atras atentia antepenultimul paragraf, imi pare mai concentrat.
Pentru cine nu stie si pentru completarea textului, melodia lui marilyn manson poate fi gasita aici: http://www.youtube.com/watch?v=K7YSX-b42F4&feature=related.
Ma bucur sa te citesc in continuare.
0
@emilian-valeriu-palEP
Multumesc de semn. Da titlul e de la manson, e o piesa care imi pace si mie. In rest de-acum n-o sa mai numesc ceea ce scriu texte. E doar un fel de a vorbi singur. Multumesc de semn.
0
@antrei-kranichAK
Antrei Kranich
imi amintesc de la primele texte citite, ceea ce m-a frapat e naturaletea, atat de flagranta fata de zorzoanele si tablaria considerate necesare unei opere, incat par nesincere.
stiu ca parca fusese odata si o polemica apropo de asta. :-)
ca si atunci, continui sa consider ca forta textelor tale sta tocmai in acea naturalete si cu atat mai mult nu o cred disimulata.

At
0