Anton Potche

„Ein Leben ohne Bücher ist ein Leben ohne Spannung, ein langweiliges Leben. – O viață fără cărți este o viață fără tensiune, o viață plictisitoare.“ (Werner Schweikert, de meserie sobar, colecționar a 120.000 de cărți, toate apărute în prima ediție)

Servus Dușan!
Cu ocazia lansării oficiale a volumului de proză scurtă PÃSÃRI PÃTRATE PE CERUL DE APUS îți doresc multe satisfacții personale și îndeosebi mulți cititori.

Servus Cornel!

Desfacerea acestui eseu propoziție cu propoziție e foarte tentantă, dar ar sparge bineînțeles rama unui comentariu. Există mai multe motive pentru care merită să fie citit și comentat acest text.
1. Mass-media germană relatează din când în când din țările est- și sudest-europene. Dar o comparație amănunțită cu situația din Germania încă n-am găsit.
2. Comparația aparține unui român care la ora actuală se află trecător în Germania. Deci vorbim de o privire aprofundată, dar în același timp neconformistă, ea (privirea) apaținând unui personaj neatins de tarele sau avantajele societății, ale cărei mecanisme le poate studia cu mai mult obiectivism decât un individ care trăiește la fața locului.

Este foarte adevărat că nemții nu sunt toți nemeși. Dar și cei mai săraci mai au posibilitatea să ducă o viață demnă, ceea ce n-ar trebui să ducă la o slăbire a luptei împotriva sărăciei.
Nemții se vaită și ei toată ziua, numai la un nivel mult mai ridicat, probabil, decât cel al românilor.
În ce privește made in Germany, trăiesc în fiecare zi, ca muncitor într-o fabrică de automobile, cum hoarde întregi de manageri încearcă să “motiveze” echipele de muncitori pentru opținerea de noi și noi recorduri de producție, atât pe planul cantității cât și pe cel al calității, și asta la o stagnare a puterii de cumpărare a omului de rând, care durează acum deja de câțiva ani binișori. (Vezi seria de greve din aceste zile.)

Și așa mai departe… Constat cu o oarecare satisfacție că percepția mea despre țara mea se suprapune în multe puncte (mai ales cele sociale) cu impresiile unei priviri analitice dinăuntrul societății, privire care însă se bucură și de posibilitatea de comparație (la zi) cu o țară evident mai săracă, dar cu o creștere economică mult mai rapidă. (Iată și explicația pentru nervozitatea cu care acționează la ora actuală elita economică din Germania.)

Și fiindcă îmi plac sclipirile din ochi, numai două remarcări scurte. Prima mea mare dragoste (deci aceea care nu se uită niciodată) a fost o… româncă. M-a părăsit, și cred că pe drept. După ce mi-am revenit (a durat aproape doi ani), m-am căsătorit cu cea mai frumoasă fată din sat… o nemțoaică. Încă nu m-a părăsit, și mă mir…

Servus Cornel!

Cred că este foarte important să ne ridicăm privirea din când în când deasupra marginii farfuriei. Românii ar face bine să salute intrarea lor în UE, dar să rămână cu picioarele pe pământ în privința așteptărilor. Nicăieri pomii cresc până-n cer.

Servus Mihai!

Wir hoffen immer; und in allen Dingen ist es besser zu hoffen, als verzweifeln.
[Johann Wolfgang von Goethe]

Noi sperăm întotdeauna; și în toate lucrurile e mai bine să sperăm, decât să ne pierdem nădejdea.

Servus Radu!

Doar câteva propoziții privind scena literară din Germania cu tangențe la tema prelucrată în articolul tău.
Ani de-a rândul în Germania mulți scriitori consacrați au scris după filozofia „artă pentru artă”. Operele lor au fost discutate în foiletoanele ziarelor și premiate cu o sumedenie de premii literare, în parte chiar foarte substanțiale. Vorbesc de zeci și chiar sute de mii de Mărci și Euro. . . Listele de bestsellere (după numărul de cărți vândute) au fost însă dominate de autori din SUA sau din țările scandinave.
Astăzi scrie în Germania o generație de scriitori (vârsta medie 30 de ani) care și-a adus aminte de arta povestirii. Și iată că deodată edituri din SUA oferă sume imense pe piața licențelor pentru romanele bine povestite (fără multe Euri obositoare) ale unori autori germani contemporani.

Servus Lucia!

Îți mulțumesc. Am corectat.

Servus Liviu!

Cred că șansa de supraviețuire a unui site cultural depinde în primul rând de seriozitatea cu care este condusă o astfel de intreprindere virtuală. Conținutul însuși al situ-lui poate fi comparat cu cel al paginilor culturale din ziare. Nici acolo tot ce strălucește este imediat și aur.
Păreinic condiționează mai mulți dintre cei intervivați recunoașterea valorii literare – vorbesc de publicații virtuale - de norocul unei opere de a fi percepută de critica literară sau nu. Dar în România se pare că tocmai această componentă a literaturii stă pe picior de război cu prezentarea virtuală a creației literare și chiar în general cu Internetul.
Redau o propoziție a unui redactor de la postul de radio Deutschlandfunk (Köln) dintr-o emisiune din 20 mai 2003. Titlul emisiunii era „Critica literară în net: Despre boomul nou al unui gen cultural vechi“ și cronicarul spunea printer altele: „Pe Internet trăiește tocmai un gen literar căruia i se atribuie la noi cu o frumoasă regularitate atributul de criză permanentă un boom deosebit – critica literară.“
Și întradevăr, site-ul www.literaturkritik.de este realizat de ca. 300 de oameni de știință, critici literari și studenți. Site-ul a fost creat în anul 1999 de profesorul universitar Thomas Anz și funcționează și azi sub egida universității Philipps din Marburg/Germania.

La mulți ani!

Servus Cristean!

Era în anii 1970. Am fost cu fanfara Palatului Pionierilor din Timișoara (pe atunci, sub bagheta maistrului Anton Renye, cea mai bună fanafară de copii și tineret din țară) la București. Dacă îmi aduc bine aminte am participat la o fază finală a concursului “Trompeta de aur”. Oricum, duminică după masă aveam timp liber și nu existau nici un fel de dubii cum am putea să petrecem aceste ore.
Pe stadionul Dinamo s-a jucat meciul de campionat Dinamo - Poli și dacă memoria nu-mi joacă acum o festă s-a disputat în deschidere și finala campionatului de tineret între CFR Timișoara și Dinamo.
Sigur e că am fost în acea duminică pe stadion, cu instrumentele de suflat și cu tot arsenalul toboșarilor. Dacă până atunci o fi fost vreun microbist bucureștean care încă nu cunoștea imnul “Poli, Poli luptă pentru noi”, după melodia Yellow Submarine de Beatles, în noaptea după acest meci a visat-o precis.
Rezultatul: 4:1 pentru Dinamo. Ultimele cinci minute (până atunci am tot sperat) am cântat un marș funebru. Galeria dinamovistă, care s-a înfruntat cu noi pe plan acustic tot timpul meciului, ne-a aplaudat la sfârșitul acestuia și în drum spre locul de cazare am auzit nu odată: Bravo băieți, asta-i da galerie!
Poli a fost întotdeauna o stare de suflet pentru toți bănățenii. Neamțul folosește pentru această situație cuvântul Herzensangelegenheit, deci o treabă de inimă.

Servus Radu!

Există o tastatură vizuală pentru limba română. De la Microsoft se poate obține acest program cu ajutorul următoarei adrese: http://www.microsoft.com/downloads/details.aspx?FamilyID=86a21cba-e9f6-41db-86eb-2adfe407e620&displaylang=en

O minoritate națională poate să-și mențină specificul socio-cultural numai într-o diasporă.

Servus Ghinea!

Din păcate noile generații nu prea vibrează când părinții și mai ales bunicii lor se pierd în nostalgia vremurilor trecute.
Cine participă la una din numeroasele evenimente folclorice și culturale ale șvabilor bănățeni va constata repede că media de vârstă a participanților a trecut de 50 de ani.
Statisticele acestor evenimente din ultimii ani arată clar și o scădere a numărului participanților. [La întrunirea timișorenilor din acest ani au fost numărați 80 (optzeci) de participanți!!]
Faptul că minoritatea germană din România n-a fost niciodată silită să renunțe la limba ei maternă (o încercare de maghiarizare a eșuat jalnic în secolul IXX), a contribuit la o integrare aproape totală în societatea germană a tinerilor șvabi și sași emigrați din România.

Transmit de pe malurile dunărene din Bavaria salutări cordiale participanților la primul festival poezie.ro pe țărmul Mării Negre.
Să vă călăuzească spiritul lui Ovid.
. . .
Denn solange du glücklich, wirst viele Freunde du zählen;
wenn sich dein Himmel bewölkt, findest du ganz dich allein.
. . .
Deoarece cât timp ești fericit, vei numera mulți prieteni;
când ți se înnorează cerul, te găsești numai pe tine însuți.

Ovid

Servus Paul!

Cazul Tanacu a fost mediatizat foarte puternic și în Germania. Cele mai multe ziare au scris în articolele lor unisono despre o \"crimă\" cumplită.
Mulți colegi de lucru m-au compătimit pentru efortul meu din anii trecuți, de a demonstra că România ar fi o țară eminamente europeană.
Valorile spirituale și culturale ale Europei își exercită influența numai până la granița României, mi-au spus unii, dincolo de ea începe Balcanul și poveștile cu Dracula.
Of, lupta mea începe de la capăt. Ca suport argumentativ voi traduce pentru colegii mei editorialul lui Nicolae Manolescu din România Literară.

Servus Radu!

Valeria Pintea (autor:12320) a înscris în site-ul german mai multe texte clasice. Unele din aceste texte nu au apărut însă și în paginile de autor ale autorilor clasici.
Te rog să verifici.

Salutări

Publicarea unor poeți care și-au început cariera literară pe un site literar este o dovadă elocventă pentru acceptarea Internetului ca platformă literară.
Frica multor adepți și apărători (chiar cu tendințe fundamentaliste) ai cuvântului tipărit că noua modalitate de publicare virtuală va dăuna cărții nu s-a adeverit.
Din contra, au loc tot mai des interacțiuni fructuoase între mediile tipărite și cele virtuale.
Modul nou (virtual) de publicare nu constituie deci o amenințare pentru modul vechi (tipar), ci doar o completare fructuoasă.
Câștigătorul este literatura. Exemplele din acest articol, pe lângă multe alte nume de pe site-ul poezie.ro, sunt eluciditoare în acest sens.
Felicitări!

Servus Radu!

Fiindcă am observat că se discută despre diferite teme – nu numai despre facilitatea „Clasici – biblioteca virtuală – autori consacrați“ –, vreau să folosesc ocazia și să te anunți pe această cale oficială că ți-am trimis în ultimele luni mai multe mailuri cu semnalări de probleme tehnice pe site-ul german și propuneri de corecturi gramaticale. De asemenea ți-am trimis o traducere a regulilor noi sau completate.
Am impresia că toate aceste semnalări nu au ajuns la destinația dorită.
Te rog să-mi comunici dacă mailurile mele ți-au parvenit sau dacă există și în poșta electronică o problemă.

Una din neajunsurile pe care le-am semnalat în mesajele amintite vreau să ți-o aduc la cunoștință prin acest mesaj.
- Pe site-ul german absolut toate textele publicate apari în rubrica Atelier. -

Facilitatea „Biblioteca virtuală“ funcționează în schimb fără probleme. Felicitări!

Salutări din Germania

Servus Paul!

Problema armeană a fost abordată cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la genocidul acestui popor în mai multe rânduri și de presa germană.

DIE ZEIT din 23 martie titulează: „Genocid – – Până azi turcii neagă genocidul săvârșit asupra armenilor, în cadrul căruia au fost omorâți peste 1 milion de oameni. Și Germaniei îi place să nu vorbesacă de un genocid.“
Articolul, foarte lung și cu multe detalii, nu omite să amintească și de rolul de tristă amintire, jucat de Germania: „Nici o țară a fost într-o măsură atât de mare involvată în soarta armenilor ca Germania. Sute de ofițeri germani aveau comanda operativă asupra trupelor aliatului de război turc. Unii generali au jucat un rol la organizarea deportărilor, toți au fost martori.“

Chiar și actualitaea poltică din Germania a fost atinsă de genocidul armean. Astfel cotidianul TAZ din Berlin a relatat la 29 ianuarie despre un incident în ministerul de educație din landul Brandenburg. Acolo a fost scos din planul de învățământ un pasaj cu referiri la genocidul armean. Fapta s-a petrecut după intervențiile unor diplomți turci. După proteste puternice a mai multor politicieni germani federali și regionali, din diferite partide politice, s-a revenit asupra deciziei și s-a anunțat pentru vara acestui an o revizuire a textului respectiv.

Salutări din Germania

Servus Radu,

propun instalarea unei facilități care permite navigarea ușoară în cadrul operei unui autor prin toate cele șase limbi ale site-ului, deci o plimbare simplă prin toate paginile de autori ale unui membru.
Cred că așa se accentuează caracterul multicultural al site-ului și se încurajează activitatea membrilor în două sau chiar mai multe limbi.

Salutări din Germania

Servus Dușan,

ne-ai prezentat din nou cât se poate de colorat acea lume sătească cu atmosfera ei specifică de frontieră, o atmosferă care poate a pierdut, odată cu căderea cortinei de fier, ceva din „farmecul“ ei.
Dar oamenii cu animalele lor personificate au rămas, ceea ce ar putea să constituie o garanție pentru persistarea dramului de surealism care plutește deasupra lor.
Am găsit în acest text întradevăr toate metodele artistice necesare pentru crearea unei lumi sureale: asociații de vise, dictatul automat a inconștienței, halucinații, trăiri entuziaste.
Despre limba acestei povestiri doar atât: fulminantă, plină de viață – surealiștii n-au dorit o artă nouă, ci doar o realitate mai intensivă -, într-un cuvânt „baiskineană“.

Salutări din Germania

Servus Dușan,

relatările despre mortalitatea ridicată din Banatul secolului XVIII sunt multiple. Coloniștii germani au fost afectați în mod deosebit de bolile infecțioase. Preotul Franz Demele scrie de exemplu in monografia sa „Temesgyarmat“, apărută în anul 1913 la Innsbruck/Austria, despre coloniștii nou veniți la Giarmata - marea majoritate venind din ducatul Luxemburg - printre altele: „De la mijlocul anului 1770 până la mijlocul anului 1771 au fost înmormântați la Gyarmath (Giarmata) 555 de oameni. Numărul sufletelor din comună, care ajunsese prin venirea noilor coloniști la numărul de 2500, s-a redus în anii următor la 1550 și a depășit din nou numărul 2000 abia în anul 1805.“ Foarte mulți au murit de dizenterie.

Salutări din Germania