„Lugoscher Heimatblatt” – o revistă, un fenomen social

Lugoscher Heimatblatt, “foaia” lugojenilor din Germania, este mai mult decât o revistă, este un liant social pentru cei mai mult de 2.000 de lugojeni, în majoritate etnici germani, stabiliți în țara-mamă… sau tată (!) – Vaterland, încă de la mijlocul anilor ’70. Animatorul și editorul revistei este cercetătorul istoric Heinrich Lay. El este și inițiatorul întâlnirilor cetățenilor germani care nu și-au uitat Lugojul natal. La ultimele reuniuni ale acestei comunități, care se desfășoară din doi în doi ani, au fost prezente între 400 și 600 de persoane. Cifră remarcabilă, ținând cont că lugojenii, oriunde s-ar afla, nu-și uită originile. Primele întâlniri au avut loc, din anul 1978, la Ulm. Însă în perioada 1987-1989 numărul concitadinilor noștri stabiliți în Germania a crescut foarte mult, așa că s-a sugerat ca noul loc de întâlnire să fie la Denkendorf, localitate care dispune de o mare sală culturală, care poate adăposti peste 600 de persoane. La ora actuală, întâlnirile de la Denkendorf (inaugurate în 1991) și revista „Lugoscher Heimatblatt”, ajunsă la ediția a VIII-a, sunt un adevărat liant pentru generațiile de lugojeni plecați în Germania. Deși apare din doi în doi ani, Lugoscher Heimatblatt are formatul unui volum de carte (150-200 de pagini), tipărit în condiții grafice foarte bune la Togging am Inn. Fiecare volum are o temă principală, ca de exemplu exodul germanilor din Banat, soarta deportaților în Siberia, distrugerea arhitecturii tradiționale a Lugojului, medalioane dedicate unor personalități, istoria meșteșugurilor și a breslelor, evoluția numelui străzilor orașului, istoria cluburilor sportive, a presei și tipografiilor etc. Există multe informații legate de activitatea Forumului Democrat German din Lugoj, instituție coordonată de un trio extrem de activ: Rudolf Troost - Gert Richter – Walter Kina; în fiecare număr este și o consistentă rubrică intitulată “Neues aus der alten Heimat” (“Noutăți din vechea patrie”), unde Ingrid Weber face o revistă a presei lugojene, cu cele mai importante evenimente legate de comunitatea germană și nu numai. Colectivul de redacție este condus de prof. Heinrich Lay, istoric stabilit din anul 1986, în Germania, la Rosenthal, în Landul Hessen. Pentru contribuțiile sale deosebite aduse istoriei Lugojului, profesorului Heinrich Lay i-a fost conferit în septembrie 2003 titlul de Cetățean de Onoare al Lugojului. Din redacție fac parte, printre alții, Johann Szegedi, Silvia Gruber, Maria Hanicska, Margarethe Niculescu, Johann Neu, Brigitte Schmal, Franz Schneider, Helmut Schonherr, Katharina Steigberger, Edith Anwender, Franz Weidmann și Brigitte Zippert (*). Prin Lugoscher Heimatblatt, profesorul Lay a dorit să ofere un liant \"nemților noștri\", care nu și-au uitat obârșia. Rămâne de văzut cât vor vibra și noile generații - descendenții născuți și crescuți în Germania - la ideea originii lor bănățene. Pentru că de ei depinde dacă IDEEA care animă \"Lugoscher Heimatblatt\" va merge sau nu mai departe. ____________ (*) anul trecut, în luna martie, ne-a părăsit unul dintre cei mai harnici, mai energici și mai bine documentați redactori ai revistei. Este vorba de învățătorul Nikolaus Fritz, care, în ciuda faptului că a fost deportat în URSS doar pentru că era etnic german (fără a fi fost măcar înrolat în armată), nu a părăsit România, pe care a considerat-o patria sa. Nikolaus Fritz a scris un amplu documentar despre soarta etnicilor germani din Banat deportați în Siberia. Cazul său este unul \"clasic\": ridicat în ianuarie 1945 de la domiciuliu, a fost trimis în lagărele de muncă din regiunea Stalino (Donbas), unde a trudit până în 1949 la minele de cărbune. Alți concitadini de-ai săi nu au fost atât de \"norocoși\", nimerind în condiții și mai vitrege, în Siberia sau la exploatările de nichel din Munții Urali. Din cei peste 1.000 de germani deportați din Lugoj, circa 15% nu s-au mai întors. Datele sunt aproximative, pentru că preoții Parohiei Romano-Catolice din oraș nu au ținut o evidență strictă.