Anni- Lorei Mainka

ultimele tale cuvinte iluzorii ele au spart limbile ceasului de perete şi ora aceea au bătut-o în piatră „e prea târziu“ - ai spus şi ultima ta mângâiere a simțit-o

dragule alexei e în viață în eșarfe cafenii din perdele de muzeu cu multe cute în jurul trupului nu el nu cunoaște chemarea e fericit fără noi fără îmbrățișările voastre nu el nu

se-mbraca de plecare ziua si usa mea din lemn de timp sopteste in virf de cheie surda: de nu-i moarte acest inclin atunci tu ma inchide toata si mergi pe virfuri de destin pina se-nchide

până ieri, mamă, credeam că suntem rude bune că nu mă minți că nu te-ntorci din vorba inimii deloc că ești aici și vii și pleci și nu mă părăsești în veci o vizită la groapa tatei sau la

Vești din Þara fiarelor 2011 * Dragă domnule, presupun că voi muri în curând! Ascultați-mă – da domnule?! –, pentru că aici toți beau bere, de se aude cum își ciocnesc sticlele, pe terasa

nemişcat să stai dinspre malul malurilor amuțeşte cuvântul sub răşină şi scoarță stai pe ei înşişi se vânează pe ei închide buzele

în omul deşertului nu te încrede nu cunoaşte nicio hartă fântâna şi-o poartă în zâmbet

niciodată zilele nu vor mai fi aceleași niciodată străzile arse luați de val oamenii fără nici un război și totuși zilele nu vor mai fi niciodată aceleași ferestrele întunecate oamenii

Poate nu-i nimeni întru glasul ce mă strigă? Și ochiul ce clipește nu mă vede... Atunci când strig și chem , clipesc și plâng, ce mână oare îmi înnoadă viața? Poate nu-i

George Banu: „De ce nu am devenit actor“ „Să-ți scrutezi propria ființă, să-i revezi trecutul și devenirea înseamnă fie să încerci, printr-un soi de autoanaliză necruțătoare, să scoți la

Din volumul "La masa cu Lupii..." 2001, Bucuresti. Umbrele clopotelor bat peste orașele lumii, turnurile se-mpletesc și jelesc sub ploaia rugăciunilor. Parisul se pierde în lumini de

- Nein, nu avem nevoie de telefon! A decretat tata într-una din legile ce aveau sa domnească peste noi, atunci când mama a avut o ocazie să avem și noi, ce aveau colegii mei din centrul orașului:

de ce am scrie de iubire cind nu-i zi de sarbatoare? de ce am cinta de bucurie cind nu-i zi de Inaltare? de ce am scrie de tristete cind nu-i loc de bocitori? de ce am ruga de mila

Duminica 27 noiembrie va avea loc în București la Targul de Carte Gaudeamus lansarea primelor doua volume: "JURNALUL OZANEI" si "Matty si cele 7 măsline", dintr-o serie care își propune să recupereze

Larisa de Pàscani stăpânește două arte: aceea de a pune întrebări și pe aceea a spălatului. Pe amandoua le-a adus de departe cu ea în praful Bucureștilor. Astfel, ea, prin tocuri, păr și unghii

Casa e la capătul străzii Știrbei Vodă din inima Bucureștiului. În spate e strada Berthelot, unde casele din împrejurimi sunt, toate, înalte, cu ferestre „grave”, cu perdele lungi, înăsprite de