La Uniune, La Uniune! 7
Marin sorbea romul ca un pui de o zi laptele. Încet ducea cana la gură, tremura tot, ca și bătrâna de altfel. Aici în casa întunecată, luminată de o lustră între gălbui și pământiu, păreau că tremură
AMAnni- Lorei MainkaLa Uniune, La Uniune! 6
Înainte ca Larisa de Pàșcani să iasă din casă trebuie să amintesc că se farda. După ce reușise cu chiu cu vai să se limpezească, să-și pună ciorapii care păreau și ei să-i lungească picioarele și
AMAnni- Lorei MainkaLa Uniune, La Uniune! 5
Da, când mă fac mare mi-am spus pe vremea aceea, vreau și eu să fluier în somn, sforăitul părinților mei, aducea cu sunetele unor drujbe, nu chiar foarte mari, ci mai mici. Când mă fac mare voi
AMAnni- Lorei MainkaLa Uniune, La Uniune! 4
Casa e la capătul străzii Știrbei Vodă din inima Bucureștiului. În spate e strada Berthelot, unde casele din împrejurimi sunt, toate, înalte, cu ferestre „grave”, cu perdele lungi, înăsprite de
AMAnni- Lorei MainkaScrisori din Þara de Fier
Vești din Þara fiarelor 2011 * Dragă domnule, presupun că voi muri în curând! Ascultați-mă – da domnule?! –, pentru că aici toți beau bere, de se aude cum își ciocnesc sticlele, pe terasa
AMAnni- Lorei MainkaLa Uniune, La Uniune! 3
Dimineața m-am trezit cu senzația că pereții mei păreau să se apere de pereți altora, ori că vecinii mei se luptau cu cine știe ce balauri. Camera umedă și neprimitoare, golașă aș putea spune, nu mă
AMAnni- Lorei MainkaLa Uniune, La Uniune! 2
Venise doar de un an în București, la facultate. Nu știu la care. Nici ea nu știa la care, o numea „aia din centru”. Cunoscuse, repede, acolo câțiva Dănuți. Băieți cuminți, de la țară, adică nu
AMAnni- Lorei MainkaLa Uniune, La Uniune! 1
Larisa de Pàscani stăpânește două arte: aceea de a pune întrebări și pe aceea a spălatului. Pe amandoua le-a adus de departe cu ea în praful Bucureștilor. Astfel, ea, prin tocuri, păr și unghii
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 48
Este vară târzie 1985. În Piața Amzei văd pe o tarabă o legumă neobișnuită, alături o grămăjoară verde, biluțe, un fel de verze pitice. Pe altă tarabă un păpușoi mai mic, din frunze albe-gălbui.
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 46
În autobuzul 56 rar vedeai un om cu ceas la mână. Dacă avea ceas, îl arăta, avea haina suflecată până la cot. În cămașă erau puțini. Dacă aveau cămașă aveau și haină (azi se zice sacou) sau balonzaid
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 45 h
Cei doi directori, profesorul de română și cel de matematică erau din Găujani și Humele, ceilalți veneau din satele vecine, din Pitești sau din nordul județului, așa numiții „delureni”, pentru că
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 45 g
Repartiția era un prag în viața dintre o graniță și alta, previzibilă, monitorizată. Unii mergeau în armată și apoi mergeau „la post”, acolo unde fuseseră repartizați. Aceia aveau dintr-o dată două
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 45 f
- Copii, nu vreți să plecați la liceu la Pitești sau București? - Noi? Tovarșa, tovarșa noi n-am fost la Costești! - Tata nu mă ia în căruță, zice că ce să fac io acoloșa! Dară pleacă fata lu’
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 45 e
Majoritatea profesorilor pe care i-am întâlnit în județul Argeș erau resemnați și obosiți. Diferența era mică. Atât de mică, încât nici pentru mine, nici pentru ei nu era demnă de o cauză mai bună.
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 45d
Astfel am ajuns profesoară de germană și engleză, undeva departe de străzile mele, unde trăisem toată viața fără teamă și fără buletin și fără cartelă pe alimente. Acum aveam o cartelă pentru
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 45c
- Eh, ce bine fuse cum a fost! o auzeam pe tanti Ioana, când împărțea țuica la cei care cumpărau câte-o cinzeacă sau boabele de la vișinată, la mare preț pentru noi copiii..... Împărțea convinsă
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 45b
Bine că nu știm uneori încotro merg trenurile! Bine că nu citim toate numele de gări, nu numărăm ochii ce ne sperie, nici ușile pe care le-am închis..... În dimineața aceea îmi era bine. Nu eram
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 45a
Cât de frumos a fost 1. septembrie 1981 cu trenul! Am plecat în zori din orașul ce dormita, în care oamenii păreau că știu bine încotro se duc, glisând pe trasee prestabilite de pe care nu prea
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 47
Tata mânca cu mare poftă și foarte des pește. Nu în fiecare zi, însă mult mai des decât mama, care se apropia de orice pește din an în Paște și doar pentru că pe atunci funcționa obiceiul: se
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 44
În memorie preoții copilăriei rămân mari . Întrebi de ce? Sigur de la „zgâitul” în sus prin fumul cu miros de ceară uitată pe foc, de la umbra popii, încinsă de vorbe și cânt, pe zidul ce părea
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 43
Demult, îți amintești, ai întrebat „unde în București era mai cald între oameni”, „nu se poate să fi fost numai teamă, clocotitoare tăcere” mi-ai spus…”nu se poate să vă fi ocolit unii pe alții o
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 42
Cândva, după o primăvară îmbibată cu miros de murdar și de moarte, după cutremurul ce ne-a schimbat ca un scurtcircuit viețile la 4. martie 77, am aflat că „podul de piatră” dacă se dărâmă, pentru că
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 41
Tata se culca la fix 22, înainte însă asculta Europa Liberă și compara știrile cu celelalte posturi de radio – nu cred că era singurul, care asculta seara de seară concomitent mai multe
AMAnni- Lorei MainkaLa cules de rodii în cartierul Rahova 40
Am revenit în 1980 ca studentă în Sulina copilăriei mele. N-am mai locuit nici la familia Cauciuc (pentru memoria mea ei rămân Ciocan!) nici la hotel „Farul”, ci la familia Frangetti, cu care seara
AMAnni- Lorei Mainka