Poezie
duminica mamei mele
Volumul - Din leagănul apelor
1 min lectură·
Mediu
ultimele tale cuvinte iluzorii
ele au spart limbile ceasului de perete
şi ora aceea au bătut-o în piatră
„e prea târziu“ -
ai spus
şi ultima ta mângâiere
a simțit-o un măr ionatan
„departe sunt departe“ -
ai şoptit
şi salcia plângătoare de la fereastră
a trecut foşnind prin zâmbetul tău
ultimul
„mama
nu mă lăsa singură“ -.
ți-am spus
şi doream să te mângăi
o ceață mi-a trecut printre degete
şi privirea ta gri
mi-a şoptit
du-te, du-te copile la culcare
şi visează-ne mai departe
atât de departe
până secundarul ne va lăsa
să stăm din nou împreună la masă
în duminica mamei mele
cu privirea la ceasul de perete
cuvintele s-au dus la culcare
toate
067.177
0
la frontiera între viata si moarte \"ultimele sale cuvinte au spart limbile ceasului\",\"era prea târziu\",\"departe sunt prea departe\" ,\"o ceata mi-a trecut printre degete\"
ar mai trebui concentrat pentru a ramâne într-un fior existential sugestiv la maximum, pentru a pastra intensitatea acestui moment crucial când \"matricea\" si cordonul ombilical între mama si fiica se vor destrama de maniera exploziva si intraductibila
as scoate \"toate\" din final
sunt texte greu de scris ,dificil de clasat si intense din punct de vedere emotional
sunt scrise ca o eliberare de tensiuni care în realitate este imposibila,caci ramâne mereu o rana deschisa ,de nevindecat