Anghel Geicu

al tău [john] este tuns, ras și frezat, un veritabil john doe într-o țară străină. eu l-am văzut mai român [jon] dar, amândoi suferind de aceeași angoasă. o cutie a milei, o cutie prăfuită, plină cu ziare, ori, poate, vreo carte te identitate cu ștampila pe verso, plus votul care să legitimeze dorința de schimbare.
sunt de aceeași părere cu a lui vasile munteanu, aș elimina primul vers. despre titlu, mi se pare ok. de altfel, un text fain, l-am citit cu plăcere

așteptam de mult să îmi comentezi texte, în cazul de față, ăsta, pe care tocmai l-ai comentat, și, pentru care tre' să-ti mulțumesc. acum, vbind despre texul de mai sus, depinde cum îl citești, nici eu nu m-as uita la vreun film lacrimogen dacă aș fi cu o curvă. din ce am citit eu, cică fericirea nu există, cel mult câteva clipe, despre banalitate, este suficient sa te uiți pe geam, fumul de țigară e banal, sexul este banal, și uite așa, viața este un mare căcat, zicea petrini

partea plină ori, partea goală a paharului. mă bucur că îmi comentezi textul, dar, mai ales mă bucura faptul că, iată, comentezi texte. asta este o chestie pe care o apreciez

Carmen, cu privire la gări, îți dau dreptate, dar, până la urmă, fiecare din noi avem câte o gară în suflet. nu ți s-a întâmplat să stai pe o bancă, undeva, în parc, și, la un moment dat, privind în jur, să ai impresia că te afli într-o gară
îți multumesc pentru com cât si pentru steluță,





Ionuț

îți dau dreptate, orice text e perfectibil, mă bucur că ai găsit ceva în text care merită reținut.

scuză-mă că răspund cu întârziere, lipsa de timp e de vină. eu nu despre solitudine vorbeam, dar, dacă asta a dat de înțeles textul, probabil că ai dreptate.
știi, am văzut mai demult un reportaj pe national geogrephic, despre un pui de leu, de fapt o leoaică care, murindu-i mama, a fost dusă într-o rezervație. un bărbat era cel ce o hrănea. timpul trecea, puiul de leu se făcuse o adevărată leoaică, feroce, și, cu toate astea, unde era omul, era si ea. ar fi putut să îl sfâșie, dar, cu toate astea, tânăra leoaică se așeza lângă om la câțiva metri distanță, fără să facă nimic, fără nicio intenție să-l atace, doar să simtă prezența cuiva

mulțumesc pentru com,

Ottilia, mulțumesc

m-a surprins (plăcut, desigur) comentariul tău plus steluța. pentru o clipă am lăsat ochii în jos, pentru un com de-al meu mai de demult.
da! în multe privințe îți dau dreptate. poezia trebuie să transmită anumite sentimente, chestii care, atunci când citești un text, să te facă să empatizezi cu el. plus mesajul de după lectură. numai că, mă întreb; de unde începe poezia și unde se termină ea. care este diferența dintre un text și poezie? întreb asta fiindcă uite, bukowski spre exemplu, este (aproape) cel mai citit poet. leonard, într-un comentariu spune că, poezia de azi se scrie într-un limbaj cât mai liber. am citit f. mulți autori de poezie actuală și, au un limbaj poetic nu tocmai ortodox și aș putea continua.
îți mulțumesc pentru aprecieri cât și pentru steluță

îmi place asta 'unde-mi ești rătăcito'. nu mă întreba de ce dar, sună mișto. și, după asta, poate ar fi trebuit să vii cu ceva mai credibil. în fine, chiar și așa îmi place poemul. eu aș scurta titlul, aș lăsa doar

"Înaintea tăcerii' care, ar face legătură cu textul. și, scoate te rog punctele alea de suspensie

un text mișto pe placul meu. îmi place amestecul ăsta dintre scârbă, femei și alcool. dacă stai bine să calculezi, după ce tragi o linie invizibilă, rezultatul este ceea ce vezi dimineața în oglindă

îmi place acest poem pentru că are 'forță'. puternic, atât prin mesaj cât și prin emoția care se desprinde din acest text. frica, neputința, oripilarea, sunt emoții la fel de puternice precum iubirea, uneori, chiar mai puternice. ce emoție mai puternică, decât aceea de a te ascunde în pivniță, asta, vis-a-vis de ceea ce se întâmplă le vecinii noștri din E, N/E.

Valeriu D.G Barbu,

da, ai dreptate.
citind un text de-al tău, [de altfel, mișto] am observat că te folosești de punctele de suspensie, iar eu, iată, de slash-uri. eu, slash-urile le folosesc în scopul de a evita virgula, alteori, de a elimina vreo conjunctie care, să strice într-un fel, ritmul textului. sunt curios dacă, pe cititor îl deranjează aceste slashuri.
mulțumesc pentru com. cât despre beri, le țin la frigider. toată săptămâna a plouat, acum nu. dar este frig. plajă si beri, de săptămâna viitoare.

când îl citești pe Daniel Dăian, riști să pici în aceasta capcană. observ, ce-i drept, de câtva timp că, pentru autor, cuvintele capătă un alt sens, decât firescul lor. încât, poemele autorului trebuiesc citite de mai multe ori pentru a le putea înțelege. l-am suspectat de misoginism, dar, nu. în poemele sale, cât și în acesta, desigur, vei găsi multă iubire, dragoste, în adevăratul sens al cuvintelor. cuvinte ce, se pare, a le vedea

Daniel Dăian,

textul ăsta îl țin în sertar de mai bine de un an. de ceva timp încerc să scriu despre cu tot altceva. poate tocmai de asta m-am hotărât să-l postez. poate este prea "siropos" prea liricoid, în fine, tocmai de ceea ce fug eu mai mult, dar, în fine, mi-am zis, câteodată e bine să scrii și așa. mi-ai atras atenția asupra unor aspecte din text. îți dau dreptate. pe de altă parte, să-ți spun ceva, într-un cuplu, câteodată, bărbatul este tentat sa facă chestii ce, de regulă le face ea, de ex, să gătească, iar ea, să încerce să repare o priză, aspiratorul, chestii d-astea.
nu pot să nu remarc onestitatea cu care mi-ai comentat acest text, drept pentru care trebuie să-ți mulțumesc

domnule Ciupureanu,

vă mulțumesc pentru com, mă așteptam să fie mai 'acidă' dizertația. mă bucur că îmi apreciați ideea care se desprinde din text. cât despre acea repetiție, din punctul meu de vedere își are rostul ei, și anume, aceea de a scoate în evidență faptul că, nu este suficient să spui nu...cât despre obscenitățile de care spuneți, ce să zic, este un punct de vedere pe care îl respect, pe de altă parte, credeți-mă, m-am săturat de texte, care mai de care mai siropoase, pline de prețiozități. acum, fiecare este liber să citească ce vrea, să aprecieze ce vrea. textul de față, poate nu este pe placul dumneavoastră, mi-aș fi dorit să fie, dar dacă nu e, poate altcineva îl apreciază, așa cum, un gen de muzică, este posibil să nu fie pe placul oricui. desigur, orice text poate fi îmbunătățit, nu mi-ați sugerat ce să tai, și, în cazul asta [textul] îl voi lăsa așa un timp, apoi voi reveni asupra-i

cu respect, anghel geicu

emilian valeriu pal,

știam că aici voi găsi un poem mișto, și nu m-am înșelat. nu are rost să spun de ce, doar citindu-l, atunci îl simți cum te acaparează. da! un poem fain, sunt pasaje de-a dreptul memorabile

te-am citit cu plăcere

"arată-mi tu unul care și-a făcut cruce ori arcă ori adăpost subteran
și-a reușit să fie altceva decît om"

un text plin de clișee, formulări ale cuvintelor dintre cele mai bizare, abracadabrante, de cele mai multe ori greoaie, și fără un înțeles clar. cum adică, "curgeau priviri uscate când se împărțeau trupurile
în zile indirecte". m-am tot gândit, unde se puteau împărți trupurile?, la morga vreunui spital, și cum vine asta, "în zile indirecte"? da în zilele directe, mă întreb, ce se împărțea?
sau, "nu mi-am plimbat niciodată viața
în jumătatea corectă a trotuarului" cum adică? logic este că, viața se desfășoară pe trotuar, de-a lungul lui, de-a latul, în diagonală, dar nu în el, în fine, în jumătatea corectă, cum zice autorul, și mă întreb ce se întâmplă în jumătatea incorectă? și aș putea continua.
pe de altă parte, nu pot să nu observ aroganța, lipsa bunului simț al autorului fată de cineva care nu-i apreciază textul. le dau dreptate autorilor, Carmen Măcelaru și Marin Badea, pentru comentariile lor pertinente. nu cu mult timp în urmă autorul a avut cam aceeași reacție și față de doamna Nache Mamier Angela. este rușinos pentru cineva care se vrea un autor cu pretenții

razvan rachieriu,

mi se pare un text dezlânat, te-ai întins prea mult cu el, și asta, din păcate, nu aduce nimic în plus. am vrut să remarc o strofă anume, dar nu am reușit, și asta, pentru că, parcă anume ai îngrămădit expresii care strică textul, făcându-l greu de citit. spre ex;

"cortegiul conceptelor false
pășind spre spații funerare"

"corpusculii aberațiilor"

"fătul deposedat de umbră"

"ocrotit de părinții înțelepciunii"

"din aceeași substanță ființială
stă sticla albă transparentă"

"la contactul cu corpul
se transformă în serafimi lipiți pe piele"

mulțumesc pentru com, cât și pentru aprecieri. cum să uităm femeile, mai degrabă să le iubim și să le respectăm, așa cum se cuvine. mulțam de asemenea pentru feedback, într-adevăr, eu voi fi moș crăciun

mulțumesc pentru com. cât și pentru stea. textul îl am scris de mai bine de o săptămână, nu prea vroiam să îl postez, am citit textul tău, "no way" un text f bun, ce vbește despre bărbați, în general, iar al meu, iată, despre femei. așa că, am prins curaj și l-am postat.
despre metafore, încerc să le folosesc cât mai puțin, la fel și adjectivele. fără metafore, fără adjective.

nu pot să nu observ titlul, un titlu total neinspirat, ca să nu spun altfel. nu poți așeza într-un titlu de text, ...tipa aia de la...asta denotă trivialitate, și, de ce nu, incultură. o fi poezia actuală pemisivă, poți înjura, poți spune aproape orice, poți folosi expresii precum; aia, aialaltă, asta, etc, etc, numai că, la marii scriitori, ai să găsești foarte rar aceste expresii.
cât despre poezie, în general, nu te poți compara cu doamna Angela, ești cu mult sub limită, din toate punctele de vedere, iar comentariul tău este unul de prost gust, infantil