[probabil tu ești tipa aia de la capătul tunelului]

daca o femeie poate fi descrisa asa... naspa!
puls, dorinta, identitate, curaj, frica, emotie, ura... si cate or mai fi...toate astea fac femeia!
ce spui tu acolo e imaginea femeii!?

întotdeauna am detestat conservatorii și duzinele care nu accepta că moartea poate fi o curvă ordinară...iar femeia luminița de la capătul tunelului

marii poeti ,marii prozatori , nu au considerat peripateticienele (chiar si sub chipul mortii) drept "curve ordinare" ...Vénus Noire,Boule de Suif,Carmen etc...
"curva ordinara" este o "femeie",o luminita ,nu numai la capatul tunelului
barbatii care beneficiaza de serviciile lor ,or fi deci "curvari ordinari"? ori ,barbatii care se prostitueaza ? ...de ce aceasta expresie ar fi de utilizat doar la "feminin" ?
"fumul de tigara" a devenit ceva indigest în poezie ,prea uzat si repetat ,ca si cum fara acest ingredient nu se mai poate scrie poezie...

ce sens are atunci ca noi să mai scrie poezie dacă trebuie să ne receptăm în fundul marilor clasici? ce sens are să scriu după undele unuia sau a altuia? unde mai sunt eu cel care vede cuvintele altfel? pentru că în realitatea mea de fumător înrăit prefer ca la sfârșitul vieții să mai am în spatele ochilor singularitatea unei femei și nevoia aia infernala de a fuma o țigară până la filtru. iar curvismul se aplică după caz: prietrelor, genurilor, timpurilor, femeilor prea ușoare de iubit! Este cred timpul să ne mai vedem dracului de olița noastră și să înțelegem că poezia nu este ca și moda. Ciclică! Ziua bună să aveți!

Nu e nevoie de a fi un mare clasic pentru a avea o anumita decenta fata de "sexul slab ..."
Literatura universala consacrata, de la origini pana azi nu desconsidera femeia
Daca Baudelaire ,ori Maupassant nu va spune nimic ,probabil ca tutunul ataca neuronii...ori vederea ...pentru a vedea mai clar ...
A avea compasiune ori umanism nu e simplu ...uneori egocentrismul(fum-în-fum-urat ) li se pare unora suficient pentru o "revolutie literara" ...cum sa îi trezim ?
"într-un dumnezeu caprui" este un vers cu adevarat ...

nu pot să nu observ titlul, un titlu total neinspirat, ca să nu spun altfel. nu poți așeza într-un titlu de text, ...tipa aia de la...asta denotă trivialitate, și, de ce nu, incultură. o fi poezia actuală pemisivă, poți înjura, poți spune aproape orice, poți folosi expresii precum; aia, aialaltă, asta, etc, etc, numai că, la marii scriitori, ai să găsești foarte rar aceste expresii.
cât despre poezie, în general, nu te poți compara cu doamna Angela, ești cu mult sub limită, din toate punctele de vedere, iar comentariul tău este unul de prost gust, infantil

doar cacofonia "muncă colectiv" din versul 5. În rest, e un poem perceptibil, atît ca mesaj cît și ca exprimare. Mă nedumirește acel dumnezeu căprui din final, nu-mi dau seama care a fost intenția poetului. Poate vizuală, sau exprimarea ochiului și folosirea căpruiului ca tentă natural majoritară?
Mi-a plăcut.

Consider oportuna perspectiva ca moartea e curva curvelor iar femeia e luminita de la capatul tunelului ca o schimbare de registru. Nu vreau sa intru in polemica dar prea des mi-a fost dat sa vad ca poetii asimileaza femeia cu moarte, cu orice senzatie si imagine neagra. Nici macar asa zisa trivialitate nu mi se pare deranjanta pentru ca imi pare a trada un amestec de nonsalanta, nehotarare, iubire si ceva in genul unei arogante strengare. Ceea ce nu agreez e fixarea din final, nici in camera si nici in vreun dumnezeu, pentru ca mie imi suna nepotrivit cu ideea de lumina din titlu, ori ca sa fie asa fixata ar trebui sa fie laser si daca ma gandesc asa se rupe ideea expsusa la inceput.