Anghel Geicu

am văzut câte cărți pot să îndes într-o pungă am mers de-a lungul șoselei până când am uitat de adidas torsion și de femeile pe care aș fi putut să le am am numărat monedele de prin buzunare,

când cineva pronunță cuvântul femeie am impresia unei mașinării infernale a unei brichete ce aprinde fitilul ori [de ce nu] a unei cărți de literatură fantastică ca și cum ceva [sigur] nu

și ce dacă este prima noapte, mai fuseseră ele și altele dar asta este chiar prima când vom întinde împreună pliantul ne vom așeza, căutându-ne de la un capăt la altul, îl vom șifona, îl vom

după un timp ți se face lehamite ca atunci când te saturi și tragi farfuria într-o parte și parcă nimic nu îți mai trebuie asta se întâmplă acum și cu noi deși în aparență totul este

mi-a venit o idee ce-ar fi să mă ascund undeva într-un ciorap spre exemplu ori în cizmele lustruite din timp ce-ar fi mai bine și mă ascund într-o iarnă acolo tac și ascult o poveste ca

de mic mi-a plăcut să cânt la pian neavând bani părinții mei doar o trotinetă au putut să îmi cumpere era mișto alergam cu ea pe trotuar mai ales prin parc acolo unde se turnase

am bătut palma și am hotărât să nu ne mințim era singura soluție să o scot într-un fel sau altul la capăt și așa am făcut suntem loiali unul altuia vorbesc numai eu dumneaei are un fel anume să

pentru că poveștile sunt pentru copii iar noi nu mai suntem. pentru că acum suntem oameni maturi chiar dacă uneori ne place să ne jucăm ne-am jucat suficient de-a mama și tata atât de mult

știi, povestea e alta nu așa cum ai aflat de la x, era cald transpiram ca un porc în timp ce ea își arunca sutienul pe partea cealaltă soarele mușca carnivor ce dracu' să facem ne-am avântat

și eu privesc pe geamul de la balcon în fiecare zi fac chestia asta a devenit o nevinovată obsesie să mă uit cum și ei se uită la mine merg pe stradă căci strada trece fix de-a lungul blocului

o voi ucide... de când se mutase la mine, totul mergea ca pe roate. faptul că era de la țară, maică-mii îi dădea o stare de siguranță fiindcă în sfârșit, intram și eu în rând cu lumea plus că acum

fir-ai a dracu' de curvă cât ai să mă mai pândești pe la geamuri am închis ușile le-am ferecat dar tot zgârii cu unghiile pereții și sticla ai făcut o obsesie pentru nopțile

vezi se întâmplă că nu îți mai dorești nimic și asta nu din cauza durerii de cap tu ai crezut că va trece cu o tabletă de paracetamol sau cu un algocalmin din păcate nu totul se vindecă cu

de fiecare dată, aici mă simt cel mai bine, și nu o spun la mișto. angy mă sună cu o zi înainte, întotdeauna mă sună. silvian pleacă dis de dimineață, încălzește motorul, pregătește sculele,

se făcea că eram într-un vis și culmea totul părea a fi autentic era pe bune mă plimbam pe oxford street boulevard cu mâinile-n buzunare era ceață de-o tăiai cu cuțitul iar eu cu gluga trasă pe

se făcea că eram undeva într-o cameră de hotel ori într-un tren sau la capătul lumii/ de fapt ce contează important pentru noi este că eram fix acolo și ca să fim siguri am marcat

ieri ți-am cumpărat un buchet de ghiocei i-am așezat într-un pahar puri albi stăteau stingheri într-o așteptare lamentabilă iviți în primăvara timpurie căutau să îți spună la mulți

este prematur să iau o decizie e ca și cum aș privi pe geam intersecția acolo unde ar putea fi punctul final al lepădării de sine sau aș putea săpa un tunel prin care să alerg de nebun

pescuiam într-un ochi ca în marea egee convins că voi prinde ceva, un bob de orez o flacără rătăcită un ocean dispărut, așteptam de câteva ore bune și nimic de parcă nimicul acesta s-ar fi

tată, nu mă întreba ce mai fac nu mă privi cu mâinile cuțitul ce-l ascut pe această piatră nu-i pentru tine nici urletul muntelui nici lacrimile acestui pământ nu-s atât de departe pâinea