până aici

tată, nu mă întreba ce mai fac nu mă privi cu mâinile cuțitul ce-l ascut pe această piatră nu-i pentru tine nici urletul muntelui nici lacrimile acestui pământ nu-s atât de departe pâinea încă se coace-n cuptor valul ăla mare, de ce-i atât de mare tată de ce trebuie să se urce pe umerii mei de ce îi este atât de poftă să muște cine-i arată direcția și care-i omul acela să spună până aici